Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” CÂT PUTEM A/DUCE (pentru Georgel Grecu, oriunde ar fi - Respect!)

(!) aici e-acolo, ca şi cum ar fi/ un drept acolo întâmplat aici –

eşti cea mai (ne)(de)scrisă POEZIE/ dintre ce nu am zis şi ce-a să zici,
dintre ce nu ai zis şi ce-o să zic/ atunci, acolo, când va fi aicea,
aicea, când va fi acolo, când/ ne-om strânge-n braţe umbra şi matricea –
şi ne-om ceti încet, frumos, pe CRUCE:/
MAI DĂ-NE, DOAMNE, CÂT PUTEM A/DUCE (!)
 
(!) eu ne/greşit, tu ne/greşit – mă rog/ aici ş-atunci ş-acolo şi oriunde:
nu mi-i destul, nu mi-i de-ajuns acest/ câştig al amăgirii ne/fecunde –
cerească învăţare/dezvăţare/ pe vrere, pe (ne)vrere, cu sfială
de sfânt ori demon, pe (ne)săturate:/ minciună fără leac, fundamentală,
de sus în jos, de-acum până atunce:
MAI DĂ-NE, DOAMNE, CÂT PUTEM A/DUCE (!)