Maria din Deal

    Dragă (şi aproape in/descriptibilă) Marie din Deal,

    Dă-mi voie să-ţi cer iertare şi să prezint scuze pentru că nu am "răspuns" invitaţiei de participare la şezătoarea literară organizată întru comemorarea poetului Gheorghe Jugastru (pseudonimul lui Vasile Carpen) şi-ţi promit (fără vro rezervă de sinceritate şi solemnitate) că am să-l rog frumos şi corespunzător şi din tot sufletul [pe camaradul meu POM (Prieten Ofiţer Moldav) Romică Bălan] să fie exigent ca un artilerist/ ziarist care nu umblă cu Proiectile oarbe, care nu se joacă de-a Azimutul, care a citit Biblia prin Alidadă) să mă numească, pentru totdeauna, Planton II la Uşa de Intrare în Locul unde-s îngropate Securile Războiului, ca pedepsire severă şi exemplară a "neputinţei" mele amintite în primele rânduri ale prezentei scrisori!
   "Planton II" însemnează un Serviciu de Pază pe timp de noapte, când "Planton I şi III" sunt ocupate! Şi, astfel, am să am timp destul pentru ca să meditez asupra "cauzelor" subiective/obiective mai mult ori mai puţin ne/serioase, care mă ţintuiesc şi care îmi blochează proiectele, mi-ncurcă drumurile şi cărările şi gândurile ducătoare spre tine, mai ales când e vorba despre Evenimente Lirice, chiar dacă sunt întru Pomenire!...
    Aşadar, dragă (şi aproape in/descriptibilă) Marie din Deal, deoarece mă dor picioarele şi pot să merg numai la Maria din Vale (şi, başca, şi boii mi-s mici şi "vai de capul creierilor lor", cum ar zice Nichita Stănescu) îmi permit să mă folosesc de Viaţa Liberă şi să te pun în posesia textului pe care l-am pregătit pentru Şezătoare!...

"trag o săgeată lungă tocmai până la ţintă,/ până la frumoasa mea amantă hercinică.../ săgeata zbârnâie... amanta zbârnâie, şi se face biserică, şi se face duminică!// ea-i o halucinogenă şi stă foarte departe,/ nu cumva să fiu foarte aproape de ispitele sale.../ şi, de când sunt aici, pândesc s-o sfărâm/ şi din ochii săi să-mi fac două catedrale!// a fost greu tare până am descoperit pădurea unde/ cresc nuiele înalte pentru săgeţi lungi.../ şi până când am reuşit să ajung la capătul celălalt/ al depărtării de ea, al depărtării de atunci!// acum, când ispitele dau năvală şi nu mai/ pot deloc rezista, simt apropiere de amantă,/ dinspre vârf spre arc... mi se face biserică şi duminică/... şi numai şi numai surcele din ultima săgeată!”//...

    Te anunţ că Prietenul Ofiţer Moldav m-a numit Planton II! Am să am timp berechet să mă organizez pentru Şezătoarea pe care Maria din Vale o „ţine”, duminică, în memoria Ofițerului Romică Bălan!

    Te rog să vii şi tu! Da?

Divina Tragedia - Colecție