Florin Manolescu, autorul primei sinteze a SF-ului românesc

Eseist, critic și istoric literar, Florin Manolescu s-a născut pe 11 ianuarie 1943, la București, unde a urmat cursurile Facultății de Filologie, secția Română-Germană, a Universității, în perioada 1963-1968. În 1978, a obținut titlul de doctor în filologie.

Din 1968 până în 2014, a desfășurat o activitate academică susținută, predând literatura română atât în țară (Universitatea din Bucureşti), cât și la Bochum, Germania.
După debutul la "Contemporanul", în 1965, a deținut rubrici la revistele: "România literară": Cronica cărților de poezie, 1969-1970; "Argeș": "Caligrame" - cronici și articole despre cărți de poezie, 1971-1972; "Flacăra": Cronica literară și rubrica "Scriitori români de azi", 1976-1977; "Contemporanul", 1983-1984. Totodată, a colaborat la "Amfiteatru", "Luceafărul", "Echinocțiu", "Convorbiri literare", "Caiete critice", "Viața românească" ș.a.
Debutul editorial l-a reprezentat volumul "Poezia criticilor", pentru care a primit, în 1971, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Debut. În 1980, a publicat lucrarea "Literatura SF", considerată de referință în acest domeniu, prima sinteză românească, istorică și teoretică asupra acestui gen literar. A fost al doilea critic literar contemporan important, după Ovid S. Crohmălniceanu, care s-a dedicat asupra literaturii science-fiction. A mai publicat "Caragiale și Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii", "Litere în tranziție", "Enciclopedia exilului literar românesc" - în care sunt incluse peste 260 de fișe de scriitori, reviste și instituții literare sau culturale românești afirmate în exil după 1945, "Cu ochii pe mine. Jurnal român-german". A fost coautor la "Dicționar de literatură română. Scriitori, reviste, curente" (coordonat de Dimitrie Păcurariu, 1979) și la volumul "Drumuri și zări. Antologie a prozei românești de călătorie" (coordonat de Ștefan Cazimir, 1982).
A decedat pe 13 decembrie 2015, la București.