SUNT și STAU (prolegomene pe pe marginea lumii)
Din colecția ”Cele mai frumoase poezii rămase tablou”
Sunt şi stau cu lăptăreasa pe marginea lumii,
să pască, să se sature şi să se umple cu lapte!
Şi mă uit la nouri: unu câte unu, doi câte doi,
uscaţi şi bătuţi de vânt, se duc nu ştiu unde,
şi eu cred că se duc să se umple cu apă,
însă nu pot pleca după ei, să văd unde se duc!
Trebuie să stau aici şi să am grijă... nu cumva
să intre lăptăreasa în lucernă şi în păpuşoi,
că poate să moară de poftă şi de lăcomie -
şi, astfel: adio, "sine qua non"... adio, copilărie!
Iată, dinspre nu ştiu unde, nourii vin înapoi
şi plâng torenţial: unu câte unu, doi câte doi,
trei câte trei, toţi câte toţi...şi nu se mai satură,
şi nici lăptăreasa nu se mai umple cu lapte!
Stau şi sunt cu sufletul pe marginea lumii,
să se mire şi să se sature de viaţă şi de moarte!
NEC PLUS ULTRA, Colecție
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.