Cenaclul „Noduri şi Semne”. Și caii se împuşcă

Anca Șerban a început un roman a cărui acțiune se derulează pe o durată de o sută de ani - perioadă care ar reprezenta și vârsta prezumptivă a personajului cărții - în speță, chiar autoarea care ne-a destăinuit că evenimentele povestite vor fi preponderant autobiografice, cu inserții ficționale care să întrerupă sporadic monotonia scrierii. Referitor la fragmentul prezentat în cenaclu, se poate spune că, folosind frecvent repetiția, enumerarea obsesivă de elemente observate/ imaginate/ memorate și încărcarea descrierii cu detalii dense, adesea surprinzătoare, autoarea menține/ susține poematicul textului, dându-i acel lirism și acea încărcătură emoțională cu care ne-a obișnuit ca poetă.
"Fragmentul de proză prezentat de Anca Șerban-Gaiu mi-a amintit de stilul Elenei Ferrante, care, plecând de la elemente aparent neînsemnate, creează emoție și tensiune, reușind să captiveze cititorul și, chiar, să realizeze unele pasaje antologice. Foarte bine a prins universul copilăriei." (Adi Secară)
"M-au prins, mai ales, pasajele lirice; are capacitatea de a da magie realului și invers; are cursivitate și o lungime potrivită a frazelor; i-ar trebui o alternanță a pasajelor - ca să nu cadă în monotonie." (Stela Iorga)
"Faptul că scrie și poezie îi slujește valoarea prozei; apreciez felul de a se exprima fără să agreseze; are și o energie foarte bună. Cred că va da lovitura în proză." (Carmen Neacșu)
"Îmi place cum scrie; nu are cuvinte nelalocul lor; am simțit unele pasaje ca fiind ale copilăriei mele. Tensiunea și acuitatea trăirilor, modul de redare a acestora m-au dus cu gândul la celebrul film «Și caii se împușcă, nu-i așa?». Textul are fluiditate și imagini captivante, plăcute." (Daniela Capotă)
"Are cursivitate narativă bună; descrierea plină de detalii este interesantă." (Adrian Talabă)
"Pare o proză memorialistică; îmi place; mă caracterizează și pe mine." (Ioan Gh. Tofan)
"Text cald, curat și captivant; poveștile sunt emoționante." (Ionuț Dragomir)
"Este lirică și captivantă; deși matur, personajul și-a păstrat o inocență a copilăriei care dă farmec textului; are sensibilitate și o curgere naturală a narațiunii." (Ana-Maria Panagatos)
Vineri, 24 februarie, la ora 18,30, la sediul ”Vieții libere”, citește Ionuț Dragomir.