Cenaclul „Noduri și Semne”. Versuri bine cioplite

Vulture!/ Din pana ta/ îmi fac condei/ domolit/ în cerneala-mi albastră/ îmblânzind cuvinte/ zburătoare în vers/ ca tine/ în înălțimea cerului. (Condei domolit)
Oboseala/ îmi îmbrățișează trupul/ gândurile/ caută tihna în versuri/ privirile se pierd/ în trandafirii apusuri// după o zi lungă/ obosite pleoapele/ își spun rugăciunea tainică// în prag de noapte/ ne veghează/ cerul cu pistrui de stele. (Cer pistruiat)
Cuvântului/ i-am dat gândirea din mine/ s-o ia de nevastă/ azi ginere mi l-am făcut// în vers/ se simte acasă// miros sublim/ răspândit în poezie/ cuvântul cântător. (Cuvânt cântător)
Singur/ cel fără de aproape// singur/ atât de singur/ fără izvor/ fără temei// îmbrăcat în singurătate/ m-aș agăța/ de ramurile cerului/ de-o aripă de înger/ ce-n zbor a trecut// am obosit/ de-atâta singurătate/ simt nevoia/ de-o blândă trândăveală. (Fără de aproape)

Pasul înainte pe care l-a făcut în poezie Adrian Talabă se justifică printr-o devenire stilistică ce ține, în primul rând, de conștientizarea actului creator și de ambiția autorului de a-și depăși propriile limite. În demersul său artistic, a devenit mai imperativ și mai succint, fără a pierde din ritmicitate și muzicalitate și - nota bene! - îmbogățindu-și, totodată, zestrea meditativ-filozofică a poemelor - chestiuni observate, de altfel, și de colegii prezenţi la reuniunea de săptămâna trecută a Cenaclului "Noduri şi Semne".
”O evoluție foarte frumoasă; să fie de fiecare dată mai bun, cu versuri memorabile - este, în general, aspirația fiecărui artist; stilistic și expresiv, are zone realizate; se vede că are un filon liric sănătos; să fie un pic mai exigent cu unele versuri.” (Anca Șerban Gaiu)
”Născătorul de infinit, însuși titlul emană dintr-un moment special de inspirație. Poezii lucrate cu minuțiozitate, muncite, pendulând între expresiv și versul alb: îmbrăcat în singurătate/ m-aș agăța/ de ramurile cerului/ de-o aripă de înger/ ce-n zbor a trecut (Fără de aproape). De asemenea, în Smerit gând: deschise-un înger, îl întrebă/ treci pragul spre eternitate?/ știi îngere/ de mult în pribegie plecat-am/ îl trec, că mi-a venit sorocul/ smerit, trecu-n eternitate/ printre miresmele de rai.” (Nelu Păcuraru).
”Poemele lui Adrian Talabă sunt remarcabile atât prin demersul filosofic, cât și prin metaforele folosite. Ideile despre timp, natură, existență sunt interesante; găsim o putere transcendentală a cuvintelor și o calitate meditativă care le apropie de genul literar specific rugăciunilor.” (Marina Gherghef)
”Sunt de acord cu antevorbitorii mei; este minunat să trăiești și să scrii poezia în acest tempo; Pântec de vers este un poem care m-a încântat.” (Ecaterina Păun)
”Lumina zilei/ rătăcește-n roșul apus/ cu aripi de stele// noaptea/ în întunecime zboară// caut cuvinte/ în pântec de vers/ un freamăt îmi mângâie clipa/ scriu/ sorb din lună/ un ceai cald/ de cer siniliu. (Pântec de vers) are expresii extrem de intime și… de-a dreptul poetice, cu un nivel valoric evident; expresiile/ versurile par bine cioplite/ pictate, ca niște statui/ tablouri asupra cărora autorul a simțit că sunt definitivate.” (Carmen Neacșu)

Vineri, la ora 18.00, la sediu "Viaţa liberă", citește Anca Șerban Gaiu.