Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” POEM în/din PĂDURE (pastel urgent)

(!) ne-am întâlnit în inima pădurii -
mânca o căprioară şi plângea -
era-ntuneric, foarte întuneric:
ne/drept, sălbatic, de(n)s, de catifea (!)
(!) şi s-auzea doar pulsul veşniciei
prin horpăiala lupului flămând,
şi - printre ramuri - steaua căprioarei
stingându-se aproape de pământ (!)
(!) [ce lup hulpav - parcă-i poetul care
s-aude şi acum în depărtare]!
(!) e gata căprioara, gata-i steaua
aprinsă-ntr-un demult, ca într-un vis -
văd numai ochi de lup umplut cu viaţă
şi cu blândeţe de-animal ucis (!)
(!) eu tac, el tace - ni s-aude plânsul -
împuşcă-mă - îmi zice - sunt ne/tot (!)
(!) fâl-fâl, fâl-fâl - o pasăre de pradă
mă roagă dinspre cântec să (nu) pot (!)
(!) [de/scriu acest poem în carne vie
şi cred c-aşa (nu) trebuie să fie] (!)