OMUL fără AZI (psalmul așteptării eterne)
vino aşa - aşa vino la mine,/ dar nu acum, nu astăzi - te aştept
mâine sau ieri, ştii unde, tot acolo,/ în colţul cu păianjen înţelept,
în colţul cu icoană şi memorii,/ cu timp oprit, cu praf pe busuioc
şi pâlpâire-n candela străveche,/ sub care, suspinând, mă duc şi rog
maternitatea şi dumnezeirea/ acestor vremuri, câte mai avem,
să-ndemne lumea dincolo de sfadă/ şi dincolo de silă şi blestem,
să facă alta, dacă nu se poate/ vro îndreptare-n cest străin „acum”,
s-aprindă alte suflete şi stele/ cu „viu” răzvrătitor supra postum!
încă aud chemări în/spre memorii/ şi şoapte sub înaltul meu paing,
văd ochi încă lucind în lăcrămare/ şi, unul câte unul, cum se sting!
vino aşa, vino acum - adâncul/ nu trebuie să s/cadă - să nu cazi
în resemnare, te aştept acolo,/ dar - pân-atunci - sunt omul fără azi!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.