ABRACABARDA (alias ABRACADABRA) [II]

4.
Nasol: suntem cu ăla-n traistă! normal: avem posomorâre/ când Teatru-i gol şi, într-o seară, s-a spânzurat Biblioteca!/ fărădelegea face Legea! ne trecem viaţa pe târâre!/ ne coşmaresc behăitorii! şi ne refuză, „tandră”, Meca!...
Pe un talaz de lacrimi şade un monstru (s)acru şi priveşte/ cum domnul sadic percutează şi pune lacăt la secunde!/ râvnim imensitatea mării!/ capra vecinului trăieşte/ pe când a noastră cade, lată, sub un ciomag cu microunde!...
Degeaba „Fa” la subsuoară! zadarnic ameninţă „Duru”!.../ Falsul stă ţeapăn la Timonă, conduce logica Ventuzei!.../ iar doamna/ţaţa Europa ne-ntoarce vorba, dar şi „guru”/ pe care-l tot mânăm s-aducă revelator pentru Iluzii!...
5.
Amantelor, numai o dată vă mai aştept ca prostu-n Centru!/ lansez un ultimatum tare: nu vă mai dau nici un poem!.../ Păi, ce, voi credeţi că Poetul mobilizează Sfinxul pentru?/ de ce-l lăsaţi s-adoarmă silnic şi-i ungeţi fruntea cu blestem?...
V-am prins de multe ori cu cioara vopsită şi cu mâţa-n sac!.../ (şi v-am iertat! aşa-i Poetul: îi face lideri pe Duşmani!).../ mâncaţi alune cu hectarul, scuipaţi în fluierul de fag/ şi refuzaţi Mântuitorul fără bocanci şi fără bani!/ cu mameluci prin limuzine v-aţi tras şi v-aţi simţit prinţese!/ aţi fost secante şi tangente!... (mă mir că nu vă doare scopul!)/... aţi cucerit dicţionare cu cele mai cuvinte dese,/ iar eu pisălogeam minerii să-şi îmblânzească târnăcopul!...
Amantelor, veniţi în Centru, că vă aşteaptă veşnic Parcul!/ veniţi „să ne-alinăm tristeţea” şi să cântăm Onar Khayyam!/ ne-aşteaptă Cineva notoriu, de mult particular cu Arcul!/ amantelor, jos Nesimţirea! jos „fericirea” cu „ham-ham!”...
6.
Sigur că da: nu mi se pare! e totul sigur! nu se vede?/ nu se aude? oare cine-i cel care mestecă-n Minciună?/ cine mă scuipă-n ochi şi-n suflet, trânteşte uşa de perete/ şi se ascunde după Lege, scrâşneşte, fulgeră şi tună?.../
Sigur că da: venit-a Vremea, venit-a Timpul să se-ntâmple/ mult aşteptata, mult râvnita şi mult visata Socoteală,/ fiindcă nici nu mai încape-n pahar, se împle, se tot împle…/ s-apropie, vuieşte-n Zare chiar cea „Internaţională”!...
Sigur că da: se sfarmă (zilnic) mărunta Linişte şi Pace!/ se-ntrec în sclifoseli şi-n rapturi mârlanii „vredniciei” noastre!/ toţi fripturiştii, toţi flecarii (sfrijiţi cu minte de găoace)/ prăsesc cinism şi laşitate, indiferenţă şi dezastre!...
(continuarea, în ziarul de mâine)