Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” FRUMOS (psalmul imprevizibilității absolute)
Este frumos...dar mâine-i mai frumos
decât a fost întotdeauna, doamnă!
Te rog din taină, din adânc şi nalt,
spune ce-nseamnă, dacă mai înseamnă,
să stai o viaţă-n margine de drum,
cu capul pe genunchi, cu gându-n zare,
şi să aştepţi tot ce-ai de aşteptat
precum o monastire-ntâmplătoare,
să crezi că vine-ncet şi sigur când
ai rouă-n ochi...şi-n suflet ai candoare!?
Este frumos...dar mâine-i mai frumos
de-a lungul şi de-a latul veşniciei,
fiindcă poţi şi vrei şi ştii şi-auzi
şi vezi minunea-n sus(uri) cât de vie-i,
şi-n jos(uri), şi-mprejur, şi peste tot!
Ascultă, aşadar: ai grijă, doamnă,
fii simplă monastire până când –
când relativ: nu cere, nu condamnă,
doar vrea să-i spui: adâncu-acesta nalt
ce mai înseamnă, dacă mai înseamnă!?
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.