Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”. REPEZEALĂ de OCARĂ (către doamna O)
Eşti o mincinoasă mută, surdă, proastă -
mă nenoroceşte mutra ta sticlită,
nu mai scap de tine, parcă stai la pândă,
eşti o astringentă, eşti o aguridă!
Eşti tulburătoare, mă apucă plânsul -
când mă uit la tine, văd ce-am fost odată
şi mi-arăţi că-s altul, zi de zi, că nu se
poate-ntoarce timpul, să (nu) se mai vadă!
Şi te dai concavă, şi te dai convexă,
şi dai rotundă, şi te dai pătrată -
eşti o re/vizoare şi-o retro/vizoare,
mi-aminteşti (întruna) despre altă/dată!
Uite-aşa te-aş sparge... dar mi-i tare frică:
eşti la fel în toate cioburile tale
şi în fiecare-mi văd apropierea
de întemeiere-n rosturi sepulcrale!
Aşadar, perfido, chioampo, preacurato,
chiar nu te mai sufăr, nu te mai pot crede:
te condamn, OGLINDO, la singurătate -
şi te pun CU FAȚA NUMAI LA PERETE!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.