Salonul de toamnă, o expoziție sub semnul lirismului

Așteptat cu interes de publicul iubitor de artă de la Dunărea de Jos, Salonul de toamnă al Filialei Galați a Uniunii Artiştilor Plastici din România (UAPR), deschis chiar din primele zile ale lunii septembrie, reunește pe simezele Galeriilor de Artă „Nicolae Mantu” un număr de 39 de lucrări de pictură, sculptură, grafică, artă decorativă și artă fotografică semnate de tot atâția plasticieni.

Numărul expozanților este desigur redus dacă avem în vedere că în cadrul acestei filiale activează aproape 80 de membri titulari și stagiari, dar trebuie să recunoaștem că nici capacitatea sălii galeriilor nu permite expunerea mai multor lucrări. Probabil că atunci când se va da în folosință noul sediu al Muzeului de Artă Vizuală, se va putea organiza un salon de anvergură, la care să participe toți plasticienii și care să dea adevăratul puls al mișcării plastice de pe meleagurile noastre.

Lucrările expuse în cadrul ediției din acest an a Salonului de toamnă, de o diversitate tematică, stilistică și modalități de exprimare plastică, sunt reprezentative pentru autorii lor, cuprinzând peisaje, naturi statice, flori, portrete și compoziții, genuri care ne dau posibilitatea să constatăm că nota dominantă a expoziției o constituie lirismul, uneori grav și reținut, alteori exuberant și vibrant, întotdeauna însă declanșând stări emoționale și trăiri consumate la un înalt diapazon.

Simfonia peisajelor

Ca și în alte manifestări anterioare, peisajul constituie o prezență consistentă. În acord cu anotimpul în care am pășit, Cornel Corcăcel a imortalizat în culori de pastel pe pânză un tablou din natură în care vegetația a început să îmbrace hlamida toamnei. Verdelui, până mai ieri, preponderent, i s-au alăturat nuanțe de galben, roșu închis, ocru, oranj, violet. Textura obținută este impresionantă, încântă, cucerește privirea („Aproape toamnă”).

Tudor Ioan evocă toamna printr-o adevărată simfonie coloristică, artistul apelând, așa cum ne-a obișnuit, la mijloacele abstracției lirice („A venit toamna”).
Roșul-ruginiu a invadat și spațiul patrulaterului tabloului „Sfârșit de vară”, semnat de Gabriela Badea.

În lucrarea lui Sterică Bădălan anotimpul autumnal este atotstăpânitor. Arborii, întregul cadru terestru, cerul sunt înveșmântați cromatic în galben-ocru și ocru-galben pal („Octombrie”).

Nicolae Cărbunaru, cunoscut ca redutabil slujitor al genului, prezintă o compoziție peisagistică alcătuită din patru secvențe, corespunzătoare celor patru anotimpuri, fiecare localizată într-o zonă geografică diferită; primăvara - în Lunca Siretului; vara – în arealul marin; toamna – într-o localitate rurală; iarna – într-o regiune de munte. Este un adevărat omagiu adus anotimpurilor anului și naturii atât de variată și generoasă a plaiurilor românești („Anotimpuri”).

Simona Pascale și Horia Suceveanu aduc în prim plan în picturile lor peisajul acvatic, Simona reținând o priveliște de pe Dunăre, în care realul și fantasticul își dau mâna într-o fericită și vibrantă osmoză („Pe Dunăre”), iar Horia Suceveanu surprinzând imaginea fastuoasă a Falezei inferioare a Dunării, văzută în miezul unei zile a anotimpului estival. Vegetația, de un verde intens, este abundentă, iar albastrul apei se contopește la orizont cu cel al cerului. Grupul de nori albicioși, infiltrat în albastrul palid al firmamentului, au discrete chipuri de păsări și animale acvatice (leul de mare). Liniștea este deplină, nu se zărește nicio navă care să străbată în amonte sau în aval apele fluviului („Dunărea la Galați”).

Jana Andreescu realizează o combinație de peisaj urban-natură statică, punând accent pe evidențierea arhitecturii în stil brâncovenesc a Palatului Mogoșoaia, ca și a decorației gardului metalic („Revelație – Mogoșoaia”), în timp ce Sava David își continuă seria tablourilor reprezentând ambarcațiuni, lăsând să se vadă calitățile sale de foarte bun desenator, preocupat de detalii, și de subtil colorist în gama griurilor („Ambarcațiuni la Dunăre”).Vasile Trandafir s-a oprit asupra unei scene din munca pescarilor, prezentându-i pe aceștia cu bărcile în larg când întunericul nopții abia s-a risipit („La pescuit dimineața”).

Alte tablouri conținând peisaje sunt semnate de Lavinia Coșovliu, Liliana Tofan, Marinela Simiraș, Gabriela Alexandrescu-Moisi și Simona Doroftei, fiecare construind imagini inspirate din realitatea înconjurătoare sau imaginate, care să emoționeze și să stârnească interesul celor care vin în contact cu acestea.

Motivul floral

Motivul floral, și el parte integrantă a naturii, face subiectul tablourilor al căror autori sunt Teodor Vișan, Neluș Oană și Ana Maria Cocoș. Primul surprinde cu un duet floral pentru care a avut modele florile de câmp și cele de păpădie, pictate în buchete așezate în recipiente cu motive decorative, astfel că dau impresia unui dialog întreținut între ele („Flori nemuritoare și flori de păpădie”). Al doilea găsește echivalențe plastice care să exprime o anumită stare sufletească („Fericire”), iar Ana Maria Cocoș figurează pe suportul de hârtie, în tehnica dificilă a pixurilor colorate, o tufă de liliac („floarea mută a primăverii”), căreia îi conferă conotații simbolice: mirosul profund al liliacului poate să readucă în prezent imagini și trăiri de altădată; tufa de liliac este asociată adesea cu primii ani de viață, fiind astfel un altar viu al propriei istorii personale.

Dincolo de aceste semnificații, tabloul artistei este un adevărat poem cromatic, realizat cu o răbdare și meticulozitate de orfevru („Floarea memoriei”).

Natură statică

Unele lucrări de pictură și de grafică din expoziție reprezintă naturi statice (Ana Maria Gănțoi – „Vanitas”; Ariana Stanciu – „Formă, ritm culoare”; Andreea Costandache – „Amânare”), altele evocă structuri vegetale (Mihaela Brumar – „Geografie vegetală”), fac simbolic aluzie la trecerea ireversibilă a timpului și legătura dintre trecut, prezent și viitor (Olimpia Ștefan – „Poarta timpului”), prezintă realități simple rămase sub semnul misterului (Xenia Pamfil – „Sublimul necunoscut) sau se află în zona abstracționismului liric (Cornelia Luminița Nicolau – „Nucleul tăcerii”.
Cristiana Ștefania Culiță continuă ciclul „Rădăcini din umbră” cu lucrarea „Topografie incipientă II”, o incursiune grafică în propria biografie.

Figuri umane

Figura umană, abordată în alte expoziții ale filialei gălățene cu mai mult curaj, populează tablourile semnate de Cristiana-Emanuela Tărbuc, Alexia Mereuță, Teodora Codreanu, Gheorghe Miron, Raul Popa, Corina Năvălici și Tudor Șerban. O întâlnim sub forma portretului și a compoziției cu mai multe personaje.

Din prima categorie remarcăm admirabilul portret intitulat „Mama” al Cristianei-Emanuela Tărbuc, în care expresia fiziologică a chipului o ajută pe artistă și la întreprinderea unei introspecții în lăuntrul personajului, lucrarea de artă digitală „Fată cu turban”, editată pe pânză, a Teodorei Codreanu, în care autoarea se folosește de un model pe care l-am mai întâlnit și-n alte creații ale sale și căruia știe să-i exploreze la maximum calitățile fizice și psihice, ca și chipul tânărului, viguros figurat, din tabloul „Brelocul țăranului”, aparținând Alexiei Mereuță.

Gheorghe Miron, maestru desăvârșit al compoziției hiperrealiste cu mai multe personaje, face și de această dată dovada unui potențial creativ excepțional și a stăpânirii într-un grad foarte înalt a artei nudului. Tabloul său, intitulat „Intrusul”, este un superb omagiu adus eternului feminin. El cucerește nu numai prin cele două  personaje înfățișate nud în poziții și atitudini diferite, cu trupuri senzuale și carnalitate fragedă, ci și prin drapajele care le învăluie o parte a corpului, prin celelalte elemente de recuzită ce dau ansamblului armonie și echilibru. Culorile nu sunt șocante, ci potolite, iar fundalul de un gri de violet creează acea atmosferă de mister.

Compoziția metaforică a lui Raul Popa, „Aripi albe”, ne duce cu gândul la un domeniu fascinant, acela al aviației civile, făcându-ne să înțelegem că omul a dorit dintotdeauna să zboare, să-și depășească limitele existenței sale terestre, să cucerească cerul și să exploreze infinitul. Cele trei personaje feminine din tabloul său, cu priviri visătoare, căutând departe, întruchipează puritatea idealului de zbor și credința în forța superioară a omului de a învinge necunoscutul.

Sculptură şi artă decorativă

Sculptura este reprezentată în expoziție prin lucrările plasticienilor Denis Brînzei („Floare”, lemn), Lucian Jităriuc („Ducesa”, bronz) și Valentin Popa („Simbol”, metal sudat), iar arta decorativă le are ca protagoniste pe Sorina Fădor Vădeanu („Timpul interior” – o explorare a subiectivității, memoriei și trăirilor spirituale în contrast cu timpul cronologic) și Simona Mihaela Popa („Efemeride”).

Important act de cultură al Filialei Galați a UAPR, Salonul de toamnă din acest an este o manifestare expozițională valoroasă, care evidențiază potențialul creativ superior al membrilor acestei organizații profesionale, precum și eforturile lor de a evolua în consonanță cu tendințele și exigențele artei contemporane românești și nu numai.