La geamul dinspre poartă (sigur că da!)

Bună fie-ţi seara... şi să-ţi fie
dor să te duci la teicile din vale,
la trei fântâni cu vrăbii lungi şi lună...
cu poale-n brâu şi cu picioare goale,

cu gândul dus pe deal, poate s-aude,
poate se vede, poate chiar te strigă
să-i dai răcoarea unei căni cu apă,
un fir de bob şi-un boţ de mămăligă!

Bună fie-ţi seara... şi să-ţi fie
dor să te duci pe culme, la răscruce,
pe unde ştii că trece, câteodată,
când vine-n sat să-nveţe cum se duce

viaţa în cărţi... şi poate-l strigi să-ţi deie
răspuns la mămăligă şi la apă,
să-ţi suie-n carte pacea şi iubirea,
până la groapă... dincolo de groapă!...

Bună fie-ţi seara... şi să-ţi fie
dor să te cuci la geamul dinspre poartă,
pe unde vin, în vis, părinţii noştri,
cu doamne-ajută şi cu doamne-iartă...

vin să ne pună mâinile pe frunte,
ca nişte blânde pietre de fântână,
ca nişte păsări care se întorc
s-asculte cum păstrăm limba română!