Prima şi ultima viaţă (câteva cuvinte pentru doamna Tincuţa Boza, La mulţi ani!)

Vreau să profit de ocazia primei tale vieţi
şi să-ţi aduc aminte
câteva gânduri şi câteva icoane...
în câteva cuvinte:
 
drumul până la gară şi până la trenul
care nu mai a/duce nimic,
drumul până la moara care nu mai umblă
nici pe căldură, nici pe frig...!...
 
şi fuga înaintea mamei, la poartă,
spre pestelca-i cu poame şi spre mâinile ei,
drumeagul şi cărăruia
până-n pădurea cu taine şi ghiocei...!...
 
şi alergarea pe sub salcâmi, pe sub oţetari,
prin colbul uliţelor, cu picioarele goale,
până la fântâna din deal,
până la şipotele cu teică din vale...!...
 
şi zilele cât anii, şi anii cât zilele,
şi nopţile rostogolirilor prin flori de câmp,
şi toate şi toţi în veşnica lor pomenire
sub curcubeul strâmb...!...
 
Vreau să profit de ocazia ultimei tale vieţi
şi să-ţi aduc aminte
această alcătuire fără de capăt
şi fără de lege...în câteva cuvinte!