CRONICĂ DE CENACLU/ Inspiraţie, că instinct este

Un nemaivăzut poem de dragoste/ s-a scris aseară/ la lumina lumânărilor:/ mama o bocea pe bunica/ ce murise discret/ în satul ei de pe vremea/ lui Ştefan Voievod. (Mihaela Ştiubianu)

Ion Avram: “Prin raportare la firesc, textele se apropie de Whitman, ludicul lor m-a dus cu gândul la Sorescu, iar nota personală vine dintr-o mare sensibilitate a autoarei. Există o simplitate care face bine textului, dar atenţie că foarte ușor se ajunge la simplism”.
Oamenii veniţi la priveghi/ ascultau cu nesaţ cuvintele/ şi gândeau/ “Iată, răposata e jelită/ cum se cuvine…/ Nu s-a dat la ştiri moartea ei/ şi nici n-a primit like-uri/ fotografia ei îndoliată. (Mihaela Ştiubianu)
Stela Iorga: „Texte pline de bunăvoinţă, o oarecare înălţime lirică şi fără prăpăstii interioare”.
Anca Şerban-Gaiu: „Poemele au o oarecare clasă, sunt curate, încărcate cu sensibilitate, cu mult bun-simţ, dar mai e un pic până la poezie”.
A.G.Secară: „Pentru un debut, textele sunt rezonabile şi are un instinct bazat pe experienţa lecturilor”.
Victor Cilincă: „De remarcat eleganţa şi instinctul foarte bun al autoarei, ajunge în situaţia de a uimi, parcă aş vrea să văd cum scrie proză”.
Octavian Miclescu: „Îşi structurează bine textul, dar parcă se grăbeşte să termine cu o concluzie. Sunt curios cum se dezvoltă pe viitor”.
Cristina Dobreanu: „O expunere clasică, textele mai scurte par a fi mai apropiate de poezie”.

P.S.: Astăzi, la sediul cotidianului „Viaţa liberă”, pe la orele 18,00 trecute fix, va citi Anca Şerban-Gaiu.