Abia atunci, abia acum... (context bulevardier în oglindă)

Abia atunci (n)-am înţeles că (nu) se poate
nimic Altcum...şi numai Astfel poate fi:
prin Paradis umblu cu mâinile legate,
şi prin Infern umblu desculţ...na, na, na, ni!
 
Abia atunci am înţeles că Totdeauna
e-un fel de Unu supra Unu, e-un Alt fel
de Niciodată în oglindă...numai Una,
(din câte sunt!?) poate fi Ea, chiar fără El!?
 
Abia atunci...(când Unde-ncepe să dispară
definitiv, şi nu aşa...na, na, na, ni!)...
am înţeles că-i Ziuă-n rochie de Seară,
n-am înţeles că-i Seară-n rochie de Zi!
 
Abia acum...(când Unu fuge din oglindă
cu-aceeaşi Una-n Rai şi Iad)...ce să le ceri?
ce să le dai să (nu) priceapă, să (nu) mintă,
când peste Tot se vede numai Nicăieri?
 
Abia acum...(când chiar şi Când se risipeşte
şi nu mai suflă nici "a fi", nici "a nu fi")...
ce dezlegare, ce sandale, ce drăceşte
şi ce divin, ca şi atunci...na, na, na, ni!