Poem pe vârfuri (aievea)

Bună fie-ţi, doamnă, dimineaţa ceasta...!...
ţi-am visat livada singură şi tristă...!...
te-ntreba de mine, mă-ntreba de tine,
şi stătea la poartă, şi plângea-n batistă!

Şi-i spuneai de mine că-s pe drum de iarnă,
să-i aduc (din colo) zvon de primăvară...!...
Şi-i spuneam de tine că te faci mireasă
şi te duci (întruna) să m-aştepţi în gară!

Bună fie-ţi, doamnă, dimineaţa ceasta...!...
(i-am şoptit livezii din şi prin visare)...
Vişinul cel singur s-a nălţat pe vârfuri
şi mi-a dat dulceaţă de cireşe-amare!

Şi-am băut plânsoare de pe creanga rece...!...
Visul se destramă, plec la primăvară,
iau (în trup şi-n suflet) sânge de livadă...
şi te văd (aievea) cum aştepţi în gară!