Oricum şi oricând (despre Ilie Enache, paznic la porţile Raiului...La mulţi ani!)

Ai zis că plouă...şi-a-nceput să ningă...
ai zis că ninge, dar s-a pus pe ploaie...
oricum…(ai zis?!)...e vorba despre apă...
oricum, la fel lumina se îndoaie:
şi când loveşte oameni de zăpadă,
şi când s-abate-ntr-o fântână plină,
şi când se-mplântă-n aisberguri chioare
şi-orice titanic scârţâie, se-nclină...!...
oricum şi-oricând pe toate le scufundă...
indiferentă, zdravănă, fecundă!
 
Nu, nu, nu, nu...nu sta, nu-ţi face grijă...
lucrarea ta nu-ndeamnă la iertare...
orice greşeală poate să se spele
în re/vărsarea ta fulgerătoare...
orice păcat al gândului şi-al faptei,
se poate şterge, poate să se scalde
în ploaie, după sfânta-ţi fulgerare...
măcar un strop...un strop divin încalte...!
Nu, nu...nu sta...că starea înspăimântă...
scrie pe cer, acum, lumina frântă!