Elegie la sudul Moldovei de nord (stradivarius)

Ş-am venit să te-aud, să te văd, să te-nvăţ
ca pe-o carte cu literă mare...
şi apoi să mă ierţi că nu pot să te-nving:
jur pe lacrima mea de onoare!

Am venit până-n sudul Moldovei de nord,
pân-aici, unde toate sunt pare,
unde totu-i multiplu de doi... ă, hă, hă...:
jur pe fulgerul meu de onoare!

Sărut mâinile, doamnă... acum e acum
şi aici e aici... mi se pare
c-am să am ce-nvăţa şi că n-am să termin:
jur pe liniştea mea de onoare!

Şi nu ai ce să-mi dai drept răsplată că am
dor şi sete de tine... oricare
ar vrea să te ştie, să vină cu plângeri:
jur pe inima mea de onoare!

Chiar acum e acum... chiar aici e aici...
adâncimea ta goală mă doare...
şi plâng... şi să-nceapă cu toţii să plângă:
jur pe sufletul meu de onoare!

Am venit să te-nvăţ, am venit să mă mir:
ce fântână cu literă mare...!...
să te umplu cu lacrimi ş-apoi să te beau:
jur pe dragostea mea de onoare!