Până când (departe poem aproape de tot)

!tot pogor încetul cu încetul
până când mă-nghite alfabetul
până când începe să-mi tot fie
tot pentru de-a pururi poezie!
 
!sunt în urmă ori sunt înainte
nimenea nu cumpără nu vinde
nu exist-aproape nici departe
tot nimic în viaţă şi în moarte!
 
!bună stare poate stare bună
cam totuna-i sau tot una sună
spre încoace spre încolo cică
tot ce-i clopot nu-i la o adică!
 
!fâlfâie-m brocarturi un adio
lipsă întru care-oi tot privi-o
pur şi simplu cu aceeaşi mare
dragoste pe ultima-ntâmplare!
 
!sigur singur sfântă pogorâre
pe noroi pe zbor sau pe târâre
între „a” şi „z” nu-i o părere
este punctul meu de revedere!
 
!a fost brutul şi acuma-i netul
tot pogor încetul cu încetul
nu-i totuna dacă nu-i tot una
niciodată-n pururi totdeauna!