Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Te rog frumos! (pastel)

!aşa te rog frumos: te rog frumos,
mai lasă-mă la tine, în livadă,
să-mi pun culcuş într-un cireş amar,
cu frunza şi cu floarea deodată!
 
!şi am să cânt cum am cântat mereu,
de facere, de somn, de legănare,
noapte de noapte, pân-or creşte mari
fructele-n pom şi puii în cuibare!
 
!şi ai să vezi cum poamele se coc...
şi puii cum sunt gata de zburare...
cum cad...cum se înalţă...şi cum vor
să-şi ducă rostul în continuare!
 
!aşa te rog frumos: te rog frumos,
mai lasă-mă în gândurile tale...
cât de-amărâţi mai sunt cireşii goi,
şi cât de triste-s cuiburile goale!
 
![nimic parcă n-a fost...parcă nimic
nu va mai fi...(oare a fost vreodată?)...
e linişte şi cald la tine-n gând,
e-ameţitor, aşa, ca-ntr-o livadă]!
 
!am să adorm şi-am să visez mereu
cum vine primăvara următoare,
şi mă primeşti cu păsări şi cu flori...