Într-o călimară (arare pentru Petrică Bostan, în ceas aniversar)

!eu ar arar...cumva să nu se pară
că n-ar mai fi-n orarul meu arare...
încet, impar şi clar, nu într-o doară,
prin calendar, hotarnic, în durare!
 
!măcar aşa-(n habar şi-n datorare)
pentru nălţarea celor care-mi ară
viaţa pe deal...mai rar aşa lucrare
cu plug sfinţit în plâns şi călimară!
 
!ca-ntr-un altar, aşa se văd pe zare
(cum nişte zei amarnici) arătorii...
doar astfel nu se surpă, nu dispare
eternizarea-n râsul-plânsul morii!
 
!să nu mai ar, nu pot...aşa se pare...
să n-am habar, nu ştiu...pe arătură
găsesc şi dor şi rod şi admirare,
iar nu întâmplătoarea mură-n gură!
 
!un ar...doi ari...dar am o întrebare:
mai ară careva-n această ţară?...
de n-ar mai fi-n orarul meu arare,
mi-aş cere-osândă într-o călimară!