CRONICĂ DE CENACLU/ „Filosofie, sociologie şi poezie”

Vinerea trecută, Andrei Velea a găsit de cuviinţă să ne prezinte una din cărţile lui de suflet - „Revolta maselor”, de José Ortega y Gasset; carte care l-a inspirat să scrie un ciclu de poeme cu titlul „Omul vag”.

„cu dinţii drept compostor şi pleoapele ştergând parbrizul,/ omul vag nu aşteaptă un autobuz, ci se aşteaptă pe sine./ în purgatoriul ad-hoc,/ omul vag sparge seminţe/ cojile sar din el ca paietele dintr-o combină”. (omul autobuz, Andrei Velea)

Marius Grama a văzut grupajul acum, dar şi într-o altă lectură mai veche cu câţiva ani, ca „un exerciţiu, o joacă inteligentă cu omul vag, din care nu iese un personaj conturat, există dezgustul autorului care-şi distruge personajul, nu-l construieşte”. Ana-Maria Cheşcă a rămas surprinsă de transpunerea ideilor din „Revolta maselor” în poeme şi i-a plăcut, a văzut talent. Octavian Miclescu, referindu-se la romanul Timpul ezitărilor a trecut, a spus că Andrei Velea „s-a născut pentru revolta socială, a găsit forma potrivită pentru omul vag, îi fac bine aglomerările în text, forţa descrierilor”. Anca Şerban-Gaiu a făcut comparaţie cu un alt grupaj, Lolita, spunând că de data aceasta autorul nu este implicat afectiv „în această găselniţă, pare a fi un eseu cu tente lirice vagi”.

P.S. Astăzi, pe la orele 18 trecute fix, la sediul Cotidianului „Viaţa liberă”, ne citeşte Erma Albu.