Trenul de cinci fără cinci (fix)
Te-aştept pe cărarea cu-n capăt/ la mine şi-un capăt în gară,
să mergem alături şi singuri,/ Acolo, a ultima oară!
La cinci fără cinci vine trenul/ plecat de Atunci, să ne ducă
la marginea Visului, unde/ nimic nu e-n stare de Fugă,
nimic nu e-n fugă de Stare,/ nimic nu e cald şi nici rece...
şi nimeni nu poate să zică:/ (n)-am fost, pe aici (nu) se trece!
Să iei doar Uitarea cu tine.../ în rest, sunt netrebnice toate:
şi milă, şi silă, şi rugă,/ şi umbră, şi Viaţă, şi Moarte!
Acolo şi-Atunci... chiar şi-aceste/ banale adverbe n-au Sine,
nici tu nu ai „mine” şi „tine”,/ nici eu nu am „tine” şi „mine”!
Nu crezi?... numai trenul acesta/ (a)duce răspuns întrebării:
e cinci fără cinci, hai să mergem/ (Acum) dinaintea Născării!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.