Ultimul ham(!) (către Ion Emil Batog, La mulţi ani!)

!cuvintele mele pe cine regretă/ când lumea dansează în raiuri precare/ şi-şi scrie iubirea măruntă, cu cretă,/ pe ziduri, pe zgomot, pe ape murdare?//

!pe cine înalţă cuvintele mele/ când lumea petrece în iaduri şi-şi strigă/ copiii să urle, să scuipe la stele, să-şi târâie dorul prin beznă şi frică?//

!pe cine coboară aceste cuvinte,/ din susul, din josul, din lungul, din latul/ acestui nimic poreclit înainte/ şi zis înapoi, printre care păcatul/ e rege şi sclav peste tot... când, aseară, o lume îmi calcă pe suflet, şi, mâine,/ îmi sfarmă descântecul scris din vioară,/ şi ultimul ham de la ultimul câine?//