Cât de prost ne educăm copiii!

Nu cred că voi putea uita vreodată uraganul de isterie maternă cu care am dat piept în urmă cu ceva ani. Scrisesem o amărâtă de ştire în care enumeram câţiva elevi gălăţeni care obţinuseră nişte menţiuni la un concurs naţional. Doar încercam să fac o bucurie unor copii care se străduiseră, chiar dacă nu urcaseră pe podium. Nici prin cap nu-mi trecuse ce apocalipsă urma să se abată asupra mea în ziua apariţiei celor cinci rânduri. M-am trezit cu mama unuia dintre copii, care ţipa de se zguduiau pereţii redacţiei că se împuşcă pentru că i-am nenorocit copilul. Pentru că toţi câştigaseră câte o menţiune şi patru erau fete, toate de la CNVA, mi-am permis să-l pun în coada listei pe cavalerul de la "Cuza". M-am gândit să dau întâietate domnişoarelor, neţinând cont că băiatul luase punctaj un pic mai mare. Sunt convinsă că puştiul n-avea absolut nicio problemă cu ordinea în care îi apăruse numele şi că toată disperarea pleca de la orgoliul bolnav al mamei. Ce educaţie dăm unor suflete în formare, de dragul ierarhiei? Că trebuie să calce peste cadavre, ca să fie în top? Că se sfârşeşte lumea, dacă altul e menţionat înaintea lui?
Cu aceeaşi problemă mă confrunt periodic, de câte ori apar materiale despre copii merituoşi în ziar. Deşi nu am refuzat pe nimeni şi nu s-a cerut niciodată bani pentru astfel de articole, întotdeauna au fost cârcotaşi care au încercat să arunce cu nămol în nişte oameni cu care ar trebui să ne mândrim. În graba de a le insufla un spirit acerb de competiţie, îi dezumanizăm, le facem praf capacitatea de a se bucura de rezultatul frumos al colegului pe care-l cunosc din clasa I, uneori. Le insuflăm nesiguranţă şi ideea că lumea se va nărui, dacă ajunge cineva undeva înaintea lor.
Am scris săptămâna aceasta despre o fată cu bun simţ, talentată, care a fost admisă la patru universităţi. Nu s-a vehiculat nicăieri ideea că ar fi cea mai cea. Pur şi simplu s-a nimerit să apară prima în şirul de materiale dedicat copiilor care an de an fac impresie bună la admiterea în străinătate. E trist cu câtă fiere poate împroşca lumea în cineva care n-a furat pâinea nimănui. În continuare îi aşteptăm la ziar pe toţi tinerii care au ceva frumos de spus. Poveştile de succes nu au nevoie de podium.