Pe când un SAFE și pentru oraş. Neputința Galațiului împărțită procentual

Dacă îngrijorarea ar ține loc de politică industrială, combinatul ar lucra în trei schimburi numai din declarațiile reprezentanților noștri. Din păcate, furnalele au nevoie și de alt combustibil.

La Mangalia, adjudecarea șantierului naval de către o companie din grupul Rheinmetall, prezentată de Guvern drept rezultat al negocierilor din programul SAFE, deschide perspectiva reluării producției. Nu înseamnă că relansarea este deja asigurată, dar există un investitor și o direcție.

Pentru Galați, unde îngrijorarea se exprimă cu regularitate, întrebarea vine firesc: putem lega și noi nevoile de apărare ale țării de viitorul industriei locale?

Răspunsul presupune să privim dezvoltarea dincolo de hotarul administrativ. O parte din forța politică a lui Ilie Bolojan vine, cred, tocmai din această înțelegere: realizările locale capătă altă valoare când sunt integrate într-o rețea mai mare. Centurile din jurul Oradei și legătura cu A3 au apropiat întreaga zonă de piețe, de investitori și de circuitele economice din vest. Iar oamenii înțeleg rostul unui drum atunci când acesta îi duce undeva.

Investițiile în străzile și școlile Galațiului sunt necesare și merită apreciate. Fără conexiuni bune cu restul economiei, însă, e ca și cum ți-ai amenaja curtea, iar când ieși pe poartă dai de aceleași hârtoape în drumul spre serviciu. Frumos până la gard, numai că interesul orașului continuă și dincolo de el. Combinatul, șantierul și portul au nevoie de legături prin care investițiile să ajungă aici, iar mărfurile să plece spre piețe. Dunărea este aici de ceva vreme; ar fi timpul ca avantajul geografic să lucreze și în afara discursurilor festive.

Pentru asta avem reprezentanți, iar reprezentarea are și o aritmetică. În urma alegerilor din 1 decembrie 2024, cele 13 mandate parlamentare ale județului Galați s-au împărțit astfel: patru pentru PSD, adică 30,77%, câte trei pentru AUR și SOS România, respectiv 23,08% fiecare, două pentru USR, adică 15,38%, și unul pentru PNL, reprezentând 7,69%. Sunt ponderile mandatelor obținute sub siglele de atunci, iar schimbarea ulterioară a partidului nu șterge obligațiile față de alegători. Desigur, răspunderea nu se stabilește doar cu regula de trei simplă: accesul la guvernare și funcțiile deținute cântăresc și ele. Dar putem începe măcar prin a cere socoteală în ordinea reprezentării.

Așadar, PSD, cu patru parlamentari, ce soluție ați negociat pentru combinat? AUR, cu trei mandate, ce proiect de relansare ați pus pe masă? SOS România, cu tot atâtea, ce demers ați făcut și cu ce rezultat? USR, cu doi aleși, ce investiție ați dus mai aproape de finanțare? Iar PNL, cu un mandat, ce sprijin concret ați obținut pentru economia orașului? Mai puține mandate înseamnă o forță numerică mai mică, dar influența disponibilă tot trebuie folosită. O fotografie la minister confirmă, în cel mai bun caz, că ați găsit intrarea; gălățenii au nevoie să știe și cu ce v-ați întors.

Primarul și conducerea Consiliului Județean ar trebui să adune aceste eforturi într-un demers comun, împreună cu Brăila și cu restul regiunii. Combinatul are nevoie de o soluție industrială viabilă, șantierul de comenzi și investiții, iar portul de legături eficiente cu piețele. Sunt obiective care cer negocieri și continuitate, într-un plan prezentat public, cu termene și răspunderi. Un asemenea demers le-ar ocupa timpul mai folositor decât concursul de atribuit vina. Problemele sunt, desigur, complicate, dar tocmai de aceea am ales oameni care pretind că se pricep să le rezolve.

În aceeași logică trebuie judecate și anunțurile privind participarea firmelor gălățene la SAFE: ce comenzi ajung efectiv aici, ce investiții urmează și când încep lucrările? Între un nume trecut într-o prezentare și o hală în care se lucrează mai sunt câțiva pași, iar o randare video sau o licitație cu clauză suspensivă nu plătesc, prin ele însele, salarii. Măsura reușitei se va vedea în fabrici și în veniturile familiilor, după ce se închide conferința de presă.

Dacă perspectiva salvării locurilor de muncă nu îi mobilizează suficient, poate o va face propriul interes electoral. Când pleacă oamenii, se împuținează și cei cărora le pot cere voturi. Un sediu de partid poate rămâne impecabil într-un oraș care pierde industrie, dar va avea doar mai mult ecou. Cine vrea să mai conteze politic trebuie să le dea alegătorilor motive să rămână aici, să muncească și să-și crească familiile.

Pe masa gălățenilor trebuie puse soluții pentru combinat și investiții care să-i dea orașului o șansă reală. Domnilor reprezentanți, dacă între două campanii produceți numai explicații despre de ce nu se poate, să nu vă surprindă că alegătorii găsesc, la rândul lor, un motiv pentru care nu vă mai pot vota.