Guvernul neputinţei noastre

Pe 24 martie 1882, doctorul Robert Koch uimea comunitatea ştiinţifică internaţională prin anunţul descoperirii cauzei infecţioase a tuberculozei. Acum, la aproape 140 de ani, omenirea este încă departe de a câştiga lupta cu acest criminal tăcut. România, în ciuda faptului că are o aşa-zisă strategie naţională de depistare şi tratament pentru tuberculoză, este ţara Uniunii Europene cu cea mai mare incidenţă, de patru ori peste media UE. Iar, de parcă lucrurile nu ar sta şi aşa destul de prost, judeţul Galaţi ocupă locul al optulea pe ţară în această privinţă.
Guvernul, prin Ministerul Sănătăţii, îşi recunoaşte el însuşi neputinţa în găsirea unei modalităţile eficiente de luptă cu tuberculoza. Într-o analiză de situaţie publicată de Executiv în 2017, scrie negru pe alb faptul că avem ”una dintre cele mai mici rate de vindecare (din Europa – n.r.) şi, corelativ, o creştere anuală a rezervorului de pacienţi infecţioşi”. Din păcate, incompetenţa oficialilor nu pare să fie egalată decât de refuzul lor de a asculta măcar sfaturile specialiştilor din domeniu. Pe de o parte, subfinanţarea sistemului sanitar şi lipsa echipamentelor necesare fac de multe ori zadarnice eforturile medicilor care se ocupă direct de depistarea tuberculozei.
Pe de altă parte, nici până în prezent, nu a fost luată vreo măsură legislativă care să încurajeze financiar efortul de depistare a acestei complexe boli încă de la cabinetul medicului de familie. Astfel, multe cazuri ajung să fie diagnosticate de specialişti mult prea târziu şi abia după ce bolnavul a avut timp să răspândească bacilul şi la cei din jurul său.
Mai mult decât o problemă strict medicală, tuberculoza este, în România, o problemă de ansamblu a societăţii. Nu doar oamenii din comunităţile rurale sărace sunt vulnerabili, aşa cum se crede, în mod eronat, ci şi persoane din cu totul alte categorii sociale, cum ar fi profesorii sau medicii, dar şi cele care, din cauza meseriei, intră în multe case. Şi din acest punct de vedere, al combaterii eficiente a tuberculozei, după cum se vede, ţara noastră pare mai degrabă înclinată să vireze către lumea a treia, mai degrabă decât spre lumea civilizată.