Ţara organelor - dar numai de partid şi de stat

"Fabrica nu dă şi picioare", spunea un cinic patron capitalist dintr-o proză a lui Sahia, învăţată la şcoală cam pe vremea lui Dej. "Patria nu dă şi organe", pare să spună stufosul, costisitorul şi sărmanul nostru sistem medical, în care un tânăr de numai 29 de ani moare fără să i se poată face transplant, deşi inimi bune, nu din administraţie, strânseseră 200.000 de euro pentru operaţie!

Pentru că nu oferim Europei organe pentru transplant, nici ea nu ne oferă. Ministrul Sănătăţii invocă o taxă de un million de euro către organizaţia Eurotransplant, dar şi dezorganizarea noastră.

Declar pe această cale că, după obştescul sfârşit, vreau să mi se doneze organele folosibile. Dar niciun organ, pardon, departament de stat, nu m-a informat cum se face, dacă nu voi sta la coadă şi la donarea propriilor organe.

Organele de partid şi de stat au reuşit să treacă legea prin care poți să delapidezi de la stat pentru tine sau familia ta și pentru partidul tău, pentru prietenii tăi recunoscători sau pentru parteneri de încredere ce îţi vor răspunde eforturilor tale cu bani spălaţi sau alte foloase, dar nu şi o lege bună a Sănătăţii sau una a patrimoniului (în 1938, o lege declara de patrimoniu toate clădirile mai vechi de un veac). Şi nici o sponsorizare eficientă, în care Sănătăţii, de pildă, să-i fie dat un procent de reducere mai mare din beneficiul donatorului, altul pentru Educaţie, altul pentru Cultură…

Legile se dau acum de Guvern, la urgenţă, sau de parlamentarii interesaţi de alte priorităţi decât cele ale noastre. Aţi văzut parlamentari români care să se consulte în mod real cu alegătorii, culegând nu numai doleanţele de cerşetorie, ci sugestii privind dezvoltarea sau cereri de îndreptare a vreunei legi bune, dar imposibil de aplicat?

În ciuda grupurilor parlamentare de prietenie internaţională şi a deselor excursii afară, din "modelul european" am preluat numai expresiile în engleză şi show-urile standard, nu şi documentaţii pe care SĂ LE ADAPTĂM şi la noi. În Marea Britanie, de pildă, parlamentarii îşi trimit oameni din reţeaua propriului aparat tehnic la uşile cetăţenilor arondaţi, să se informeze care sunt nevoile. Am putea s-o facem şi noi!