Pacientul, pus între paranteze

Conflictul izbucnit recent la Spitalul Universitar din Bucureşti, între câţiva asistenţi medicali şi conducerea unităţii, scoate la iveală tot ce are mai ticălos sistemul sanitar din România, la ora actuală: incompetenţă managerială, girată prin numirile directorilor de spitale şi de instituţii subordonate ministerului exclusiv pe criterii politice, nepăsare faţă de soarta pacienţilor, tot la nivel managerial, dar şi ipocrizie şi o tăcere complice din partea angajaţilor.

Despre motivele pentru care la cârma spitalelor ajung, de cele mai multe ori, persoane total nepregătite pentru respectivele atribuţii este mult de discutat. Este o practică moştenită de dinainte de '89, care a prins rădăcini atât de puternice încât este greu de crezut că va deveni istorie prea curând. Este îndeajuns să spunem că, şi din această cauză, sistemul sanitar din România a ajuns în pragul colapsului.

În legătură cu atitudinea personalului medical sunt însă câteva aspecte de clarificat. Câţi dintre cei care au urmărit scandalul de la Spitalul Universitar cred că acesta ar fi devenit public în situaţia în care respectivii asistenţi şi-ar fi primit drepturile prevăzute de lege? Cel mai probabil, dacă directoarea spitalului nu ar fi făcut greşeala de a-i pune pe angajaţi în situaţia de a alege între sporuri şi bonurile de vacanţă, neregulile ar fi continuat în spital fără ca opinia publică să afle despre ele.

Însuşi asistentul care a ales greva foamei ca modalitate de protest a recunoscut că multe dintre condiţiile pe care le-a reclamat durau de cel puţin jumătate de an. Scânteia care a aprins spiritele a sărit însă abia când asistenţii au fost puşi să aleagă între două drepturi care nu se exclud reciproc.

În acest caz, vorbim de declaraţii făcute cu scopul de a şantaja şi de a te răzbuna, nu de grija excesivă şi dezinteresată faţă de soarta pacienţilor. La mijloc se află multă ipocrizie, iar vina le aparţine ambelor tabere, precum şi tuturor oficialilor (miniştri, directori ai Casei de Sănătate etc.), care, deşi, de-a lungul timpului, au avut toate pârghiile necesare pentru a îndrepta din lucruri, au ales corupţia şi mimarea acţiunilor.