Dureroasa vişăneală a voleiului românesc

Voleiul românesc trăieşte gloriosul apogeu al managementului vechiului şi mereu actualului preşedinte al federaţiei, Gheorghe Vişan. La fete, după ce că în prima ligă, cu 12 echipe, se înscriseseră doar 10 şi se ştie de mult că vreo şase dintre ele vor juca cam fără miză, în măreaţa situaţie în care nu retrogradează nimeni, acum au rămas doar nouă, fiind exclusă Penicilina Iaşi. Cauza, neprezentarea de la Galaţi, de acum o săptămână, la meciul din "Cupa României".

Dincolo de tâmpeniile făcute de şefii echipei din Iaşi, s-a ajuns aici şi din cauza unei prevederi a regulamentului care îmi pare aberantă. Dacă mai la toate celelalte sporturi de echipă se ajunge la excludere după a doua neprezentare, la voleiul vişănesc este intransigenţă adevărată, afară din prima! O banală pană a mijlocului de transport dacă faci deplasarea în ziua meciului te poate costa excluderea!

În ce context există acest paragraf al regulamentului? Al unui volei unde anul trecut, din lipsă de echipe înscrise, vişăneii din conducerea federaţiei anunţau că poate participa în primul eşalon feminin orice echipă doreşte asta! Păi, dacă ajungi să te rogi să ai echipe, de ce le mai dai în cap şi cu regulamentul, de ce nu l-ai modificat din timp, să pui două neprezentări la excludere, să le mai dai o şansă în cazul unei prime absenţe oarecum accidentale? Un foarte posibil răspuns este că nu le pasă de regulamente, atât timp cât alde Vişan au încercat să-l târguiască la marginea şanţului, cerând acordul celorlalte cluburi ca Penicilina Iaşi să participe totuşi în campionat, deşi regulamentul este clar. Bun, prost, cum o fi, dar el există şi normal ar fi să-l respecte. Însă normalitatea nu-i pentru vişăneii care în sezonul trecut au anulat faza a doua a primei ligi pentru locurile 7-10, fără nicio bază regulamentară!

În schimb, preşedintele Vişan nu ratează ocazia de a-şi rotunji veniturile delegându-se ca observator la multe meciuri, cu barem de minimum 600 lei, ce-i drept, brut.

Dureros mai este şi că onor conducerea vişănească a lăsat voleiul românesc doar sub privirile celor ce vin la meciuri, fără televizare. Implicit, cluburile au rămas fără una din pârghiile cu care îşi puteau completa bugetele, vizibilitatea pe care o puteau oferi prin televizare sponsorilor sau clienţilor de publicitate.