Ce ne costă să votăm?

Chiar, ce ne costă să votăm? Tot ieşim duminică din casă! Chiar nu ne place un candidat mai mult decât celălalt? Dacă nu votezi tu, care te ştii om cumpătat, vor vota fanaticii ăia, da?

Că ei votează aşa cum ţi-ai vota băiatu´, că-i al tău, orice poznă ar face! Uite: ce-a făcut unul sau ce n-a făcut celălalt? Cât îţi trebuie să faci un rezumat, că doar n-or fi mii de măreţe înfăptuiri…

Vecina mea spune că va merge la vot. Vecinul meu crede că nu va merge la vot. Vecina vecinului meu a mers la primul tur, dar s-a săturat: zice că votează de pe vremea lui Ceauşescu şi tot nu iese ce vrea ea.

Vecinul vecinei vecinului meu habar n-are cu cine e mai bine să voteze, dar spune că va merge la vot, că aşa-i patriotic. Fiu-său se duce, zice, numai ca să-şi anuleze votul, să nu-i fie fraudat, crede el.

Prietenul băiatului vecinului vecinei nu e sigur dacă merge sau dacă nu merge. Prietena lui zice însă că este dreptul ei, câştigat în decembrie ´89 de alţii. Şi că va vedea străinătatea cât spirit civic avem, să nu stăm acasă.

E emoţionată: va vota prima oară. Comentează „gramatica” înfruntării celor doi candidaţi, că la economie, politică externă şi alte chestii în care cei doi candidaţi s-au contrat joi noapte nu se pricepe.

Am un văr care i-a corectat pe amândoi în chestii tehnice, dar spune că, oricum, orice demnitar are şofer, nu trebuie deci să se priceapă şi la bujii. Nevastă-sa vrea să-i aleagă pe amândoi, da´ nu se poate. Iar bunică-sa întreabă din cărucior dacă tot Groza candidează…

Cred că, în momentul de faţă, în care criza nu se lăfăie pe la noi cu toată greutatea doar pentru că aşteaptă să se termine cu alegerile şi să aflăm şi noi…

Este important să avem un preşedinte, ca să se formeze un guvern şi o majoritate sau altă majoritate dominantă în Parlament. Ca să meargă legile bune ca vântu´ şi să nu ne fie şi mai rău!

Am mai spus-o şi altădată: preşedintele se votează „la pachet” cu guvernul său, aşa cum soţia ţi-o iei mata de la altar cu tot cu soacră. Deci, votaţi şi în funcţie de asta, nu numai în funcţie de calităţile de reprezentant ale viitorului preşedinte.

Un preşedinte al României, ca orice preşedinte din lume, ar trebui să fie al tuturor cetăţenilor, să nu învrăjbească tinerii cu bătrânii, intelectualii cu minerii, săracii cu bogaţii, stânga cu dreapta, femeile cu bărbaţii…

Primul rând,  trebuie, cred, să alegem preşedintele care poate „înfăptui”, Doamne-fereşte,  cele mai puţine gafe, prostii, fărădelegi, accidente diplomatice, nu vreun Făt-Frumos care să se dueleze cu Medvedev, Obama sau Ben Laden, că nu se poate aşa ceva. 

În această campanie, fiecare dintre cei trei candidaţi mai bine ieşiţi din urne, preferaţi de cei mai mulţi dintre români în proporţii destul de apropiate, au garantat, ca şi Făt-Fromos din poveste, că vor fi cinstiţi şi vor lupta pentru ţara lor.

Fiecare i-a satanizat pe ceilalţi doi, prezentându-i ca pe nişte balauri. Ori, Făt-Frumos din poveste tăia toate cele trei capete ale balaurului… Chiar, ştiţi de ce are balaurul trei capete? Pentru ca unul să treacă de turul doi…