Legea băgatului în sperieţi

Acum câteva zile, în buricul târgului, în Mazepa, un bătrân a fost snopit în bătaie, chiar în scara blocului, de un nemernic ce l-a urmărit pentru a-l tâlhări. Vecinii gălăţeanului atacat aproape că nu mai au curaj să iasă din casă - imaginile violente, văzute la TV, i-au îngrozit. Dar acesta este doar unul din sutele de cazuri de tâlhării, furturi şi chiar omoruri ce i-au avut drept făptaşi pe unii dintre infractorii beneficiari ai legii recursului compensatoriu.

În faţa unui val de violenţe ce a băgat ţara în sperieţi, politicienii fac ce ştiu ei mai bine: dau vina una pe alţii! Cine a iniţiat legea, cine a votat-o, cine s-a opus, cine nu s-a opus etc. Un circ întreg! Asta se întâmplă când, cuprinşi de fudulia puterii, politicienii dau o lege "pentru că pot"! Să dai acum înapoi, să admiţi că ai făcut-o de oaie, mai greu! Mai ales când o lege precum cea a recursului compensatoriu era menită să netezească terenul pentru mult aşteptata lege a amnistiei şi graţierii! Una pentru infractorii "non-violenţi". Adică pentru cei care au făcut şi ei o evaziune fiscală, acolo, o dare sau o luare de mită, un mic abuz de putere prin cine ştie de instituţie, ce mare lucru? "Doar n-au dat în cap!", precum tâlharul din Mazepa!

Infracţionalitatea generată de o lege strâmbă se impune acum brutal în cotidian. Dar să nu ne lăsăm amăgiţi. Aceasta nu-i decât una din multele probleme pe care legile "cu dedicaţie" le generează în această ţară. În închisori, situaţia e grea, nu sunt "condiţii civilizate". Dar cum stăm cu "condiţiile civilizate" din spitalele fără medici sau în care trebuie să dai şpagă să fii băgat în operaţie, cum sunt "condiţiile civilizate" în şcolile fără profesori, fără căldură, cum sunt "condiţiile civilizate" pentru milioanele de români nevoiţi să plece în bejenie pentru o bucată de pâine? Cum rămâne cu "drepturile omului" pentru simplul cetăţean? Prin campaniile electorale nu prea s-a vorbit de eliberările din puşcării, dar s-a vorbit de şcoli, de spitale, de siguranţă publică şi asistenţă socială pentru cei bătrâni. Cu ce ne-am ales? Mai mult fiere, decât lapte şi miere!