Realitatea în culori politice

Vine 24 ianuarie, când iar se va juca Hora Unirii la statuia lui Cuza, iar politicienii de diverse culori și ranguri își vor da mâna, chipurile sportiv, cu doar puțin timp înainte de a reîncepe să se atace pe toate fronturile, cu orice arme li se întâmplă să aibă la dispoziție și fără să dea doi bani pe ceea ce ar trebui, de fapt, să-i mâne în luptă: bunăstarea celor care i-au ales.
În peste 20 de ani de jurnalism făcut fără întrerupere, am văzut cam tot ce se putea vedea în materie de politicieni. Nu cad în păcatul de a spune că toți politicienii sunt corupți, că toți sunt lipsiți de rușine sau de scrupule. Am trăit prea mult ca să nu știu că viața, chiar și cea politică, nu e pictată în alb și negru. Ceea ce spun însă, și mi-o asum, este că, atunci când ajung la putere, mai toți politicienii - fie ei consilieri, șefi de instituții, edili, parlamentari, miniștri etc - își schimbă atitudinea. Uneori, treaba se petrece brusc, imediat după anunțarea rezultatelor alegerilor. Alteori, durează ceva, dar transformarea tot se produce: omul nu mai răspunde la telefoane, alteori, nici la salut, brusc nu mai vede pe nimeni pe stradă, în restaurante, în stațiuni, prin Capitală. Nu mai calcă pe la birou/cabinet/sediu. Este mereu "ocupat", "prins", "într-o şedinţă", "în delegaţie" sau de-abia a ieşit din clădire, nu se ştie când se întoarce etc. Iar dacă tu, ca jurnalist, trebuie să te străduieşti mult să îl găseşti, cetăţeanul obişnuit, alegătorul de rând, acela care, prin votul său, l-a propulsat în scaun, nu are nicio şansă.
Ştiu că nu e uşor să lucrezi cu oamenii, cu publicul. Că uneori omul care vine cu o petiţie este frustrat, nervos, disperat, că alteori nu s-a prea spălat la timp. Dar nu există justificare, decât poate în cazul în care integritatea fizică îţi este pusă sub semnul întrebării, să eviţi discuţia cu un alegător, atâta timp cât eşti într-o funcţie, în urma unui mandat primit de la alegători. Dimpotrivă. Este nu doar datoria ta, ci şi în interesul tău, ca ales, să ştii ce spun oamenii, să iei pulsul comunităţii, să vezi cu ochii tăi şi să asculţi cu urechile tale cum stau lucrurile. Altfel, eşti condamnat să vezi doar o altă realitate, una pictată exclusiv în roz, mai ales de către consilierii şi acoliţii al căror unic scop este, în realitate, să îţi ia locul. Şi nu mai trebuie să dau detalii despre cât de maro vor fi de fapt lucrurile la următoarele alegeri...