Moș Nicolae nu vine la dezamăgiți

Am tras linie peste o nouă campanie electorală în pandemie. Mutați cu surle și trâmbițe în zona on-line și în platourile de televiziune, candidații au făcut ce știu mai bine. Au promis şi luna de pe cer, în speranța că nu vor găsi vreo nuielușă în ghete în urma scrutinului organizat de Sfântul Nicolae. În condițiile în care doar trei, hai patru formațiuni politice au certitudinea depășirii pragului electoral, campania s-a desfășurat, totuși, într-o atmosferă civilizată, lipsind strigăturile din alți ani.

Cum va reacționa, însă, electoratul, aceasta este marea întrebare. Mai exact, ca de obicei, toate necunoscutele și variabilele ecuației electorale par a fi dependente, din nou, de prezența la vot. Alegerile locale ne-au arătat un ușor dezinteres al votanților, cauzat, în principal, de neîncrederea în clasa politică. A crede că aceasta s-a reformat în două luni și va putea capta grupuri-țintă de persoane din ce în ce mai dezamăgite de oferta partidelor din România este, evident, o utopie.

Acest fenomen al dezamăgiților a început să se manifeste pregnant, iar, din 2012, prezența la vot la alegerile parlamentare s-a redus considerabil. 40 de procente a fost, repetitiv, un maxim al alegătorilor ce au participat efectiv la ultimele scrutine. Nu ne rămâne decât să ne uităm cu jind la state cu tradiție democratică precum Franța, Germania sau Marea Britanie, acolo unde electoratul se prezintă la urne în proporție de peste 65 la sută, iar legitimitatea celor aleși este dincolo de orice discuție. O astfel de prezență la vot am avut doar în primii ani, cei ai democrației noastre originale, atunci când electoratul părea avid în a-și exercita dreptul la vot. Mai nou, nepăsarea concetățenilor este adeseori dublată de mărâituri, scâncete și comentarii post-factum la birt, pardon, la terasă pentru că restaurantele sunt închise la interior. Culmea este că cei care promovează o astfel de abordare sunt cei care nu și-au alocat o jumătate de oră să-și potrivească masca pe față și apoi ștampila pe buletinele de vot.

În momentul în care te lepezi de un drept constituțional pe motiv de dezamăgiri electorale, ar trebui să fii conștient că lași decizia în mâna altora. Lamentările ulterioare sunt efectiv de prisos, iar "atunci când ești dezamăgit de toți, ajungi inevitabil să fii dezamăgit şi de tine însuţi, dacă nu cumva ai început cu tine", după cum spunea Emil Cioran.