Vaccinul care ne dezbină

Trăim vremuri cumplite, în care un singur cuvânt a ajuns să ne împartă în două tabere rivale! Din nefericire, de-a lungul istoriei, omenirea a mai trecut prin perioade gen "inchiziţie", care niciodată nu au adus nimic bun, însă tot nu ne învăţăm minte că ura nu rezolvă nimic. Sunt pline reţelele de socializare şi de pro-vaccinişti înflăcăraţi, dar şi de anti-vaccinişti exaltaţi, care se reped unii asupra altora cu toate armele din dotare. Arme care sunt, de regulă, cuvinte pe care ţi-e greu să crezi că oamenii şi le-ar spune dacă ar fi faţă în faţă.
Nu existenţa opiniilor diferite e lucrul care deranjează. Asta aduce în timp progres, dacă lucrurile sunt cântărite la rece. Furia oarbă cu care ne asmuţim unii asupra altora e de neînţeles, în vremuri şi aşa destul de grele, cu experienţe şocante pentru noi toţi cei care trecem prin ele.
Ce urgie a putut să dezlănţuiască o biată postare pe Facebook în care o învăţătoare se lăuda că elevii ei au participat la o lecţie realizată în parteneriat cu UNICEF şi Ministerul Educaţiei! Ce cuvinte mi-a fost dat să citesc de la oamenii "de bine" care s-au grăbit să ceară socoteală cadrului didactic de faptul că a avut curajul să scrie pe tablă "vaccinare". Zeci de oameni care au uitat care e buna-cuviinţă, au uitat că şi copiii au pagini de Facebook, au uitat că nu poţi trece cu buldozerul peste toată activitatea unui om, aruncându-l din două cuvinte la coşul cu gunoi, oameni care au dezlănţuit tot iadul, pentru că asta fac cei care interzic unor copii, dar şi adulţilor dreptul la informare. Lecţia era despre viruşi şi modul în care un vaccin poate să te protejeze de boală. Învăţătoarea, care este cunoscută în comunitatea tecuceană, şi nu numai, ca un cadru didactic  cu merite deosebite, nu a intrat cu seringa în clasă, nu a vaccinat niciun copil, niciun părinte. Nu a forţat pe nimeni să facă nimic. Nu le-a spălat creierul şi, măcar, a venit cu argumente logice. 
Ce ne facem însă cu cei care în numele "binelui" aleg să ponegrească, să bage pumnul în gură şi să-ţi urle în ureche adevărul lui mai adevărat, călcând în picioare dreptul cuiva de a alege pentru sine însuşi? Ce ne facem cu respectul pentru Educaţie? Dar, mai ales, ce ne facem cu respectul pe care ni-l datorăm unii altora?