Vorba proastă şi Postul Crăciunului

E foarte uşor să judecăm, fără a şti toate faptele. E foarte uşor să punem etichete, să tragem concluzii privind viaţa intimă a unor persoane, starea lor de sănătate ori circumstanţele care i-au adus într-o situaţie sau alta. De verificat, însă, este mai dificil. Puţini dintre noi au reflexul format al unui jurnalist - un profesionist real, nu sclavii audienţelor, care ar vinde-o şi pe mama pentru un click - de a verifica o informaţie, mai ales una controversată, înainte de a o transforma într-o ştire. De cele mai multe ori, presupunerea este transmisă în spaţiul virtual cu pretenţia de adevăr, cu prea puţină consideraţie pentru persoana care se află în situaţia cu pricina. O aparenţă poate duce la emiterea unei judecăţi, bazate pe o singură privire. 
Ieri, o elevă s-a prăbuşit în toaleta liceului, iar primele informaţii care au circulat spuneau că s-ar fi drogat. E drept, manifestările sale în criza respectivă puteau fi asociate cu consumul de substanţe psihoactive, inclusiv prima impresie a cadrelor medicale fiind similară. Cu toate acestea, investigaţiile au scos la iveală un motiv medical pentru criza copilei, care nu avea niciun fel de substanţe interzise în organism, aşa cum a reieşit din analize. Presupunerea martorilor a fost eronată, bazându-se, cel mai probabil, pe influenţa unor experienţe anterioare, pe faptul recunoscut că "tinerii se droghează", iar victima crizei era, nu-i aşa, o tânără... 
În acelaşi stil, cine vede o persoană supraponderală presupune automat că omul cu pricina mănâncă gras şi nesănătos. De cele mai multe ori, presupunerea poate fi adevărată, dar asta nu înseamnă că orice om cu probleme de greutate mănâncă doar ceafă şi jumări. Ieri, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Petre Daea, i-a spus unui reporter care îl întreba despre preţurile mari ale cărnii de porc, să nu mai mănânce jumări, că la volumul său nu e cazul. Dincolo de ineleganţa evidentă - nu e problema ministrului ce mănâncă jurnalistul şi nici nu îi este omul de teren dator să arate ca un model al vieţii sănătoase - presupunerea că, în mod automat, cine e gras şi mănâncă gras, venită nu din partea unui fitecine, ci de la un ditamai ministrul, demonstrează clar ce prejudecăţi ne conduc. 
În aceeași notă, o femeie frumoasă este neapărat proastă, una blondă nu ştie să conducă, iar o persoană cu dizabilităţi este considerată mereu neajutorată, deşi nu e mereu cazul. Mai ales cei care ne conduc ar trebui să gândească de două ori, înainte să vorbească. Fiindcă degeaba posteşti înainte de Crăciun, dacă gândeşti discriminatoriu şi scoţi pe gură vorbe proaste.