Scrisul de mână devine, încet, istorie

De când n-aţi mai scris de mână o scrisoare? De când n-aţi mai primit una? Vă mai amintiţi ce simţeaţi, când, cu foşnetul aripii de pasăre al hârtiei, omul care vă scria îşi lăsa sufletul să vi se odihnească între palmele voastre?

Aţi apucat să mângâiaţi vreodată slovele rotunjite pe hârtie de cineva drag? Obişnuiam să spunem în trecutul destul de apropiat că scrisul de mână este oglinda sufletului. În miile de ani de la inventarea scrisului de mână s-a consolidat şi o ştiinţă specială, grafologia, care spune că în mărimea literelor, în orientarea lor spre stânga sau spre dreapta, în rotunjimile "a"-urilor sau  "o"-urilor, sau în buclele altor slove stă ascunsă personalitatea omului. Poate acesta este motivul pentru care epistolele erau mângâiate, păstrate în buzunarul de lângă inimă, adulmecate. 

Cine se mai gândeşte la astfel de lucruri acum, în era tehnologiei, când scrisul a devenit ceva total depersonalizat. Dovadă că telefoanele cu mesajele iubiţilor sunt adăpostite acum în buzunarele din spate ale pantalonilor. Nu mai reprezintă nimic special. Avantaje şi dezavantaje. Putem comunica mult mai uşor, putem să îi vedem pe cei dragi, chiar dacă sunt la capătul pământului, doar cu un click. Însă am pierdut mult din emoţie.

Pentru generaţiile din ziua de azi scrisul de mână nu mai are decât calitatea funcţionărească de a fi folosit la teme şi la notiţele de la şcoală. Dar şi aşa, pe zi ce trece, tinde să dispară din viaţa noastră. Şi asta în condiţiile în care specialiştii susţin că scrisul de mână e un exerciţiu nemaipomenit pentru dezvoltarea gândirii şi a inteligenţei. Arta scrisului de mână ne stimulează controlul asupra mâinii, ne ajută să ne coordonăm privirea cu mișcarea degetelor, formează legături neuronale, asocieri. Mai mult, tot psihologii sunt cei care susţin că un copil care ia notiţe scriind de mână învaţă mult mai uşor, pentru că, astfel, i s-au dezvoltat nişte operaţii ale gândirii. Alţi oameni au descoperit calităţile terapeutice ale caligrafiei. 

Cu toate acestea, scrisul de mână dispare din viaţa noastră încet, dar sigur. Chiar dacă pe 23 ianuarie avem şi o sărbătoare dedicată lui: Ziua Internaţională a scrisului de mână. Posibil ca în curând şi asta să devină doar istorie.