Un război rece, reîncălzit

Vizita-surpriză a președintelui american Joe Biden în Ucraina și în Polonia, pe de o parte, și discursul sforăitor despre starea națiunii al lui Vladimir Putin, de cealaltă parte, au adus aminte de ostilitățile dintre URRS și Occident, din vremea Războiului Rece. În ultimul an, fiecare dintre cei doi lideri politici și-a făcut din Ucraina principalul obiectiv al mandatului său, iar lumea pare acum, după trei decenii, mai divizată decât oricând. Din fericire pentru români, istoria ne-a prins, de data aceasta, de partea bună a cortinei. Din nefericire, însă, la puțin peste 30 de ani de la căderea comunismului, democrația din țara noastră este atacată pe aproape toate fronturile chiar de clasa politică ce ar trebui să facă exact opusul.
Prin milioanele de euro injectați în marile trusturi de presă din România, coaliția aflată acum la guvernare și-a asigurat temporar tăcerea și complicitatea unei bune părți din mass-media. Lipsa reformelor autentice din actuala guvernare va ieși mai devreme sau mai târziu la iveală, iar prețul va trebui plătit nu de cei responsabili cu adevărat de acest eșec, ci de fiecare dintre noi. 
Pe de altă parte, dintr-un instrument indispensabil oricărei democrații funcționale, unele instituții de presă au devenit veritabile instrumente de manipulare, aflate în slujba celor care plătesc mai bine. Astfel, jurnalismul onest, atât cât a mai rămas din acest deziderat nobil, se vede din ce în ce mai șubrezit și mai lipsit, pe nedrept, de credibilitate.
Prin cumpărarea fără scrupule a presei, puterea politică actuală se face chiar mai vinovată decât cea de pe vremea lui Dragnea. O presă aservită înseamnă evitarea subiectelor cu adevărat importante, în primul rând, și servirea publicului cu pseudo-probleme și cu narațiuni false, în al doilea rând. Clasa politică și ”jurnaliștii” de serviciu contribuie astfel și mai mult la reducerea spiritului și a gândirii critice în rândul cetățenilor, misiune în care școala românească a avut și continuă să aibă un rol aparte.