Hai, vino iar în gara noastră! Sau mai bine nu!

Chiar înainte de tragicul accident care i-a luat viaţa unei angajate a SNCFR, în vârstă de doar 53 de ani, o prietenă de pe Facebook, implicată în viaţa literară a urbei, tocmai făcuse o postare despre semnele de degradare ale Gării Galaţi, pe care le documentase într-o serie de fotografii. În ceea ce mă priveşte, merg mult cu trenul, atât cel de stat, cât şi cele private, iar din ceea ce am văzut şi văd, condiţiile de călătorie s-au degradat mult în ultimii ani. Te izbeşte înghesuiala din vagoane, unde sistemul informatic eliberează biletele la rând, de multe ori creându-se situaţia în care în jumătate de vagon călătorii sunt înghesuiţi, iar cealaltă jumătate rămâne goală. Mi s-a întâmplat, călătorind cu alte două persoane, plus un câine, să se elibereze tichet şi pentru o a patra persoană în careul cu pricina, unde, dacă doamna s-ar fi aşezat, câinele nu ar mai fi avut cum şi unde să stea, în condiţiile în care i se plătise, evident, bilet. Din fericire, un alt loc rămăsese liber şi călătoarea s-a putut aşeza acolo, dar situaţia ar trebui cumva evitată. 
Nu mai vorbesc de toaletele blocate uneori pe toată durata unei călătorii de patru ore, de faptul că preţul biletelor a crescut foarte mult, în timp ce scaunele din vagoane au devenit, parcă, din ce în ce mai mici, nu mai amintesc nici că o călătorie Galaţi-Bucureşti durează acum mai mult decât la inaugurarea liniei. Toată subfinanţarea, toată lipsa de investiţii şi reparaţiile făcute pe sponci, din zgârcenie, se văd, iată, în situaţii precum cea de sâmbătă, când o locomotivă, din motive încă nedeterminate, a ajuns să intre cu viteză mare în trenul la care ar fi trebuit să se cupleze. Evident, ancheta este încă în desfăşurare, nu ştim exact ce s-a întâmplat, ştim doar că mecanicul a declarat că, în loc să frâneze, locomotiva a accelerat, iar acul vitezometrului era înţepenit la 75 km/h, mai mult decât a atins vreun tren din România cu care am călătorit în cei peste 43 de ani de când îmi amintesc eu că merg cu trenul. 
O femeie încă foarte tânără a murit, în ciuda eforturilor disperate ale medicilor de a o salva. Alţi oameni, printre care şi mecanicul locomotivei, sunt în  spital şi, chiar dacă rănile fizice li se vor vindeca, vor rămâne, cu siguranţă, marcaţi pe viaţă de această dramă. Între timp, ministrul Transporturilor şi directorul CFR Călători se bat în declaraţii politice şi mesaje de condoleanţe. Nu i-am văzut pe vreunul în Gara Galaţi şi, cel mai probabil, nici nu o să-i vedem, fiindcă, nu-i aşa, protipendada vine în vizită cu elicopterul.