Când mori cu tradiţia de gât

Absolut printr-o coincidenţă, văzând o mireasă de prin vecini care fusese furată şi adusă într-un pub, taman în mijlocul unui recital, chiar la mai puţin de 24 de ore după ce o mireasă furată din judeţul Galaţi a ajuns la Urgenţe şi pe urmă cu piciorul în ghips, comentam, într-un grup de prieteni, cum ne lăsăm forţaţi să participăm la nişte ritualuri uşor exagerate, care nu doar că nu folosesc celor în cauză, dar, iată, se mai şi lasă cu belele. Şi să nu credeţi că mireasa furată şi rănită într-un accident de maşină este singura poveste reală de genul acesta pe care am auzit-o. Au fost mirese pe care mirii nu le-au mai primit înapoi, după ce le avertizaseră să nu se lase furate (nu comentăm nivelul de compatibilitate dintre doi oameni când unul reacţionează astfel la o glumă, că despre asta vorbim). Au fost mirese cu care s-a căzut pe scările restaurantului, de au ajuns "furătorii" pe la Urgenţe. Au fost mirese furate sub ameninţarea reală cu cuţitul, doar fiindcă vărul X al mirelui nu a agreat să i se spună "Nu!". Au fost mirese despre care soacrele au declarat că sunt "uşuratice" fiindcă s-au lăsat furate de prietenii neînsuraţi ai mirelui, iar asta, evident, nu a pus bazele vreunei relaţii stelare dintre proaspăta nevastă şi suprema mamă. 
La origine, ideea din spatele furtului miresei era una binefăcătoare, simbolismul fiind că mirele o pierde temporar în noaptea nunţii, dar o recuperează şi va fi doar a lui tot restul vieţii. Pe parcurs însă, din sensul iniţial, s-a ajuns doar la o hlizire fără margini a însoţitorilor, la o târguială de prost gust a cavalerului de onoare sau a oricărui alt tânăr cu iniţiativă pentru nu ştiu câte şampanii sau sticle de whisky, de parcă valoarea unei fiinţe umane s-ar reduce doar la licori de băgat la ghiozdan. Asta ca să nu mai spunem că, de cele mai multe ori, furatul presupune plecatul cu maşina, uneori condusă de persoane nu tocmai în cea mai bună formă, în cel mai bun caz agitate şi obosite, dacă nu şi băute, noaptea, în condiţii de vizibilitate scăzută, uneori pe ploaie etc. De ce te-ai expune astfel, doar de dragul unei tradiţii? De ce nu se poate pur şi simplu să ascundem mireasa într-o altă încăpere, eventual permiţându-i să stea şi ea liniştită pe o canapea, dacă tot îi luăm pantoful? Şi să negociem glumeţ, frumos, ca între prieteni, rude etc, nu ca şi când am vrea să bem ca să ne scoatem banii de dar. Nu de alta, dar, spun şi din poziţia unei mirese furate, oricum toată chestiunea nu e prea confortabilă, măcar să nu şi murim ca proştii, de dragul unei tradiţii de care ne-am putea lipsi, că nu sporeşte cu nimic frumuseţea nunţii.