Restructurare prin taxare

Agenția Fitch a reconfirmat, săptămâna trecută, ratingul României la BBB-/F3 pentru datoria pe termen lung și scurt în valută, precum și perspectiva stabilă, estimând că pachetul de măsuri fiscal-bugetare pe care Guvernul român intenționează să-l adopte se va axa în principal pe venituri și unele ajustări ale cheltuielilor, astfel încât deficitul bugetar să ajungă în acest an la 5,5% din PIB. În condiţiile date, Fitch a revizuit în creştere şi deficitul estimat pentru 2024 la 4,8% din PIB, apreciind că este puţin probabil ca România să ajungă la 3% din PIB până în 2026.

Potrivit ultimului draft al "ordonanţei austerităţii", care s-a tot modificat în ultima lună şi cel mai probabil va mai suferi schimbări importante până la aprobare, este evident că restructurarea se bazează în special pe taxare. Aşadar, faimoasa consolidare fiscală cu care guvernul lui Marcel Ciolacu se laudă de săptămâni bune va consta, preponderent, în creşteri de taxe sau introducerea de taxe suplimentare, nicidecum în ceea ce aştepta toată lumea, reducerea evaziunii fiscale, stoparea dezmăţului din sectorul bugetar, eliminarea sistemului de pensii speciale sau creşterea colectării prin informatizarea ANAF.

Din punct de vedere politic, nu este nimic surprinzător în pachetul de măsuri preconizate, mai ales că anul 2024 va fi unul cu alegeri după alegeri, iar orice atingere directă la buzunarul marii mase de votanţi din sectorul bugetar ar avea drept consecinţă pierderea de procente importante la vot, într-o perioadă în care coaliţia de guvernare speră să se menţină la putere pentru cel puţin încă patru ani.

Aşa că e mult mai simplu să taxezi marile companii, chiar dacă asta o să vină la pachet cu reducerea investiţiilor private, să creşti salariul minim pentru a obţine bani în plus de la patroni, deşi aceştia se plâng de multă vreme că sunt la limita supravieţuirii, să taxezi suplimentar băncile, deşi acest lucru se va întoarce rapid asupra clienţilor, să introduci noi cote de impozitare pentru microîntreprinderi, chiar dacă acestea constituie motorul de creştere al oricărei economii funcţionale, să renunţi la facilităţile fiscale acordate unor categorii de salariaţi, măsură care s-a dovedit stimulativă pentru respectivele sectoare, să creşti TVA la o serie de produse şi servicii, să introduci sau să majorezi accize, absolut toate propunerile fiind de natură să aducă nişte bani la buget pe termen scurt, consecinţele pe termen lung nefiind luate în calcul, pe modelul clasic de-acum "hai să trecem de alegerile astea şi pe urmă vom mai vedea!"