Întâmplarea nefericită care moare la naştere

O adolescentă de 17 ani din Galaţi a dat naştere unui copil prematur, acasă, pe ascuns. Copilul nu a supravieţuit, iar mama este în spital şi se află în faţa unor cercetări penale. Realitatea dură este aceasta, motivele din spatele ei sunt atât de profund ancorate în societatea românească încât e greu de crezut că vom scăpa prea curând de ele. 

45 la sută dintre mamele sub 15 ani din Uniunea Europeană provin din România, unde unu din zece nou-născuţi are o mamă minoră, relevă un studiu al Organizaţiei Salvaţi Copiii, dat publicităţii la finele lui aprilie. Fenomenul gravidităţii în rândul minorelor este frecvent asociat cu mortalitatea infantilă crescută, conform raportului Ministerului Sănătăţii (INSP) pentru 2022. 

Cu peste 30 de ani în urmă, când mă aflam la vârsta respectivă, aveam informaţiile necesare pentru a preveni o sarcină, dar nu mereu şi mijloacele materiale pentru asta. Între timp, banii nu mai sunt aşa o problemă, dar informaţia pare să se găsească mai greu, iar sistemul de învăţământ nu prea oferă nici educaţia sexuală necesară, nici dramul acela de încredere care să-ţi permită să ceri sfatul sau ajutorul unui profesor, atunci când ştii că familia nu este dispusă, din convingeri religioase ori de altă natură, să ţi-l ofere. Singure, confruntându-se cu stigma socială şi cu respingerea completă, atât din partea partenerului, cât şi a familiei acestuia şi a celei proprii, ce soluţii au aceste fete? Pentru cine crede că exagerez, iată mărturia unei viitoare mame minore de 16 ani, cuprinsă în studiul Organizaţiei Salvaţi Copiii pe acest subiect.

"Când i-am spus (partenerului) mi-a tras o palmă de a început să îmi curgă sânge din gură. Mi-a zis că de ce îi spun lui? Că poate nici nu e al lui! Deși știa că nu am avut niciun alt prieten. Mi-a zis că n-are de gând să plătească toată viața pensie alimentară. Și m-a lovit. Mi-a zis că sunt o proastă. O curvă. Cu o săptămână înainte îmi zisese că sunt iubirea vieții lui. Că o să fie cu mine toată viața. Când i-am spus l-am văzut pentru ultima dată. Am înțeles de la niște vecini că a fugit în Italia. Maică-sa mi-a transmis prin niște cunoscuți că mă face una cu pământul dacă mă vede, că din cauza mea i-a plecat băiatul de acasă." 

De ce nu găsim puterea să creăm un cadru pentru ca "întâmplarea nefericită" prin care trec aceste fete să nu se termine cu naşterea unui copil mort sau neviabil, iar incapacitatea unora de a fi mame să nu le stigmatizeze pe viaţă sau să le bage în puşcărie? Politica struţului nu funcţionează, e clar. Educaţia pentru sănătate trebuie făcută, prevenţia trebuie încurajată real, cu produse gratuite, nu cu pliante, iar controalele medicale periodice în şcoli ar trebui să fie o constantă, nu o excepţie.