Noi soldați pe frontul de est

Reuniunea miniștrilor Apărării din statele UE de la sfârșitul săptămânii trecute, la Bruxelles, a trecut destul de discret prin ”sita” informațiilor care ajung în spațiul public. Ce-i drept, era ”doar” o reuniune informală, însă tema aflată pe ordinea de zi, privind războiul din Ucraina, nu era deloc una de neglijat. Principalul subiect a fost legat de sprijinul acordat Kievului – atât în materie de echipament militar, cât și în ceea ce privește instruirea unor noi soldați.

Ofensiva din Kursk, deși a schimbat într-o bună măsură ”regulile jocului” pe câmpul de luptă, a pus în evidență și limitele Kievului de a asigura forțe suplimentare care să oprească forțele Moscovei în zona principală a conflictului, din estul Ucrainei. Rusia nu ezită să-și folosească trupele drept ”carne de tun”, pe model sovietic, fie și pentru câștiguri tactice minime. Ucraina nu-și permite un astfel de ”lux”. Atât din considerente morale, cât și tactice, modelul ei militar, pe sistem NATO, fiind bazat mai degrabă pe elementul calitativ – tehnologie, pregătire superioară, flexibilitate – și mai puțin pe cel cantitativ. Dar, după doi ani și jumătate de război, este dificil pentru armata ucraineană să țină pasul cu un adversar care pare a fi dispus să-și sacrifice soldații pe bandă rulantă. 

În aceste condiții, țările UE au căzut de acord pentru a forma în jur de 75.000 de soldați ucraineni, până la finele anului. Nu s-a acceptat ca noile contingente să fie instruite în Ucraina, însă ținta a fost suplimentată cu 15.000 de soldați, ceea ce este, din nou, un semnal al presiunii care planează asupra Kievului. Noile forțe vor fi instruite ”cât mai aproape posibil de Ucraina, dar nu pe teritoriul ucrainean”, o formulă care lasă destul de mult loc de interpretare, inclusiv în sensul implicării mai active a României, Poloniei sau statelor baltice în procesul de instrucție.

Dincolo de succesul ucrainean din Kursk, forțele Rusiei înaintează încet, dar sigur, pe frontul de est. O veste bună pentru Ucraina ar fi, în aceste condiții, ridicarea restricțiilor în ceea ce privește folosirea armamentului occidental, în special cel cu rază lungă de acțiune. Și acest lucru s-a aflat pe ordinea miniștrilor Apărării statelor UE, dar lipsește deocamdată un consens, pe fondul temerilor privind o eventuală escaladare a conflictului. Dacă și această ultimă ”linie roșie” va fi depășită, rămâne de văzut. Cert este că războiul pe care Putin și-l dorea ”de trei zile” s-a transformat într-un război care a aruncat întreaga lume în haos.