Începe şcoala condusă de ciolaci, ciuci şi clauşi

Sună iarăşi clopoţelul! De fapt, habar n-am dacă obiceiul acesta desuet se mai menţine în şcolile dotate cu table inteligente, calculatoare de ultimă generaţie şi sisteme audio performante

Cel puţin aşa se laudă autorităţile că sunt dotate clasele în toate şcolile  recent modernizate, deşi părinţii elevilor susţin că multe dintre echipamentele necesare lipsesc şi se cumpără din arhaicul fond al clasei, desfiinţat de jure de foarte multă vreme, însă mutat de facto pe grupurile de whatsapp.

Numai la nivelul municipiului există, conform Primăriei, 45 de unităţi de învăţământ complet modernizate, iar în alte zeci se realizează an de an lucrări de întreţinere şi reparaţii. Cu toate acestea, deşi ni se spune că se investeşte masiv de o grămadă de vreme, avem încă zeci de şcoli şi grădiniţe în situaţia de a începe şcoala pe bază de semnătură, pentru că nu pot primi autorizaţie sanitară sau de securitate la incendiu. Mai mult, pe la ţară există şi şcoli fără apă curentă! Iar situaţia asta se perpetuează de ani de zile, fără să se vadă prea multe îmbunătăţiri, în ciuda declaraţiilor pompoase despre zecile de milioane de euro investite pentru "a le oferi copiilor noştri un viitor mai bun". Oare nu cu şcolile şi grădiniţele cu probleme trebuia începută modernizarea? Sau e mai simplu să modernizezi ce ai reparat anul trecut, pe sistemul alţi bani, altă distracţie? Şi, obligatoriu, cu aceleaşi firme abonate la contractele de partid, pe care le câştigă... transparent, prin licitaţii publice. Doar nu credeţi că în România se întâmplă altfel?

Şi elevii primesc, teoretic, ajutoare din toate părţile, de la donaţii de ghiozdane şi rechizite, la "cornul şi laptele" imposibil de mâncat, plus burse de toate felurile. Rezultatul concret este însă că din ce în ce mai mulţi copii abandonează şcoala foarte de timpuriu (după clasa a VIII-a, cei mai mulţi), în ciuda învăţământului obligatoriu de 13 ani (Ghinion!, vorba cuiva important din România Educată), perioadă care este printre cele mai lungi din Europa. Iar cei care termină şcoala au dificultăţi din ce în ce mai mari să înţeleagă un text scris sau să facă un raţionament simplu. Avem şi vârfuri, e drept, copii care câştigă medalii internaţionale, dar meritul şcolii în cazul lor este în general doar că sunt înregistraţi acolo.

Ar mai fi foarte multe de spus despre şcoala românească, dar a sunat clopoţelul că mi s-a terminat spaţiul... Succes, copii, în noul an şcolar! Şi s-aveţi parte ca din şcoala asta imperfectă, deşi se vrea perfect compusă, să iasă generaţii mai mult ca perfecte, care să vă asigure un viitor mai bun decât prezentul pe care ni-l oferă nouă ciolacii, ciucii şi clauşii care ne înconjoară.