Un sâmbure de credință

Printre cei 300.000 de credincioși care au trecut pe la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, la Catedrala Mitropolitană din Iași, s-au numărat, în acest an, și... candidații la președinție. Dacă pui buletinul de vot față în față cu ”pomelnicul” politicienilor veniți să se închine, aproape că nu rămân căsuțe nebifate....
Desigur, reacțiile acide din partea opiniei publice nu au întârziat să apară, cei mai mulți dintre noi considerând că politicienii au venit mai mult pentru o baie de mulțime, pentru a fi văzuți și pentru a-și mai alimenta puțin campania electorală.
Pe de altă parte, poate că nu este rău ca politicienii să mai treacă din când în când pe la biserică. Sunt și ei oameni, iar un sâmbure de credință nu poate fi decât ziditor în profilul fiecăruia, am putea spune...
Ar mai fi un lucru la care ar trebui să medităm: nu este demnitate publică în care, înainte de a fi învestit, un ales să nu jure pe Biblie că va respecta rigorile funcției în care a fost chemat să slujească spre binele public! Pe de altă parte, dacă ne uităm la contraexemplele de politicieni care s-au jurat pe cele sfinte că vor face și vor drege pentru binele poporului, dar după aceea n-au făcut decât să se îmbuibe, să-i trateze cu aroganță pe ”simplii cetățeni” sau să se creadă ei înșiși niște mici dumnezei, aleși între aleși, atunci avem toate motivele să ne îndoim de sinceritatea multor jurăminte făcute în fața Domnului și a țării.
Dar chiar și așa, n-ar trebui să respingem prezența ”înalților dregători” în mijlocul credincioșilor. Poate, cine știe, se prinde ceva și de cei de azi, pentru că nu e om care să intre în biserică și să rămână stană de piatră, iar inima lui să nu se înmoaie, măcar un pic, măcar pentru câteva clipe, sub privirile sfinților sau ale voievozilor ctitori de țară.
Credința mai zguduie din tendințele egocentriste pe care omul ce se crede deasupra lumii le are, îl face să caute armonie într-un întreg ce depășește sfera intereselor personale sau le aduce în rezonanță și cu comunitatea din care face parte. Cu atât mai valabil acest lucru pentru potențialii conducători ai unei națiuni.
În ultimă instanță este vorba de valori, de empatie, de apartenență în lunga evoluție a unui neam. Unii ar reuni toate acestea sub bolta de credință. Cert este că, în orice timp istoric, în orice rânduială, de la cel mai mic până la cel mai mare, nu degeaba se spune că trebuie să ne ferim de cei care n-au nici un fel de Dumnezeu...