Una „verba”, alta „scripta”

Ministerul de Finanţe a publicat, vineri, planul fiscal pe care Guvernul îl va prezenta Comisiei Europene, care deja a acceptat de principiu strategia României de a-şi reduce deficitul bugetar în următorii şapte ani (faţă de patru ani, cât este perioada standard), pentru a ajunge în 2031 la mai puţin de 3% din PIB. Planul prevede o serie de reforme fiscal-bugetare normale pentru situaţia de deficit excesiv în care se află România încă din 2020, însă nu conţine şi măsurile concrete care vor fi luate pentru a ajunge la ţintele impuse de Tratatul de la Maastricht (deficit bugetar sub 3% din PIB şi grad de îndatorare mai mic de 60%). Oficialii de la Bruxelles par însă să fi închis ochii la acest aspect, atâta timp cât promisiunea guvernului român este că banii vor merge spre investiţii, cu precădere în infrastructură, sănătate şi învăţământ, europenii considerând că un astfel de deficit este unul "bun".

Pe de altă parte, guvernanţii se află în campanie electorală, aşa că promisiunile curg gârlă, care mai de care mai populiste. Multe dintre acestea se bat însă cap în cap cu documentul care va ajunge la Bruxelles.

Spre exemplu, guvernanţii promit, în declaraţiile publice, reducerea taxării muncii cu 5 puncte procentuale, în timp ce strategia prevede o creştere a impozitului pe salarii şi venit de la 2,8% la 4,0% din PIB, încă de anul viitor. Evident, acest lucru nu este posibil decât prin creşterea taxelor, iar cele mai vehiculate variante sunt majorarea impozitului pe salarii de la 10 la 16%, creşterea impozitului pe dividende de la 8 la 16% şi taxarea suplimentară a microîntreprinderilor, alături de eliminarea facilităţilor existente, precum cele acordate angajaţilor din construcţii.

De asemenea, în condiţiile în care trei sferturi dintre pensiile din România au crescut prin reforma aplicată în septembrie şi s-a promis indexarea lor anuală, guvernul susţine la Bruxelles că va scădea de la 12,7% la 10,7% cheltuielile cu asistenţa socială. Lucru la fel de imposibil, mai ales în condiţiile în care în aceşti şapte ani va ajunge la vârsta de pensionare uriaşa generaţie a "decreţeilor". Aşa că va fi nevoie de mult mai mulţi bani. S-a anunţat deja că vor creşte accizele la bere şi probabil că vor urma şi alte majorări, poate chiar a celei mai importante, taxa pe valoarea adăugată (TVA), în ciuda promisiunilor electorale că "taxele nu vor creşte".

Ar exista o "scăpare", în primă instanţă, prin creşterea ratei de îndatorare a ţării, care acum se situează la numai 52%, faţă de limita de 60% impusă la Maastricht. Dar şi acest lucru vine la pachet cu multe constrângeri, de la creşterea dobânzilor la majorarea sumelor ce trebuie rambursate anual.

Un lucru e cert, între ceea ce se promite populaţiei ("verba volant") şi ce se livrează la Bruxelles ("scripta manent") e o distanţă ca de la cer la pământ. Şi, întotdeauna, în defavoarea oamenilor de rând.