Ororile de lângă noi

Atâtea orori au loc lângă noi, la un pas distanţă de normalitate, şi nu le vedem sau nu le auzim decât atunci când este prea târziu...

O moarte suspectă a unui vârstnic internat la un azil din Dorohoi, judeţul Botoşani, a scos la iveală o casă a groazei, nu a speranţei, după cum se numea, cu ipocrizie dusă la maximum, asociaţia care administra centrul. Imaginile de acolo sunt atât de oribile, încât mare parte dintre ele au fost editate pentru a putea fi difuzate în spaţiul public. Nu pot concepe ce fel de persoană trebuie să fii să munceşti într-un asemenea loc şi să nu spui nimic...

La noi în judeţ, cu ceva timp în urmă, tocmai sesizarea unui angajat a dus la demascarea unor practici dacă nu la fel de cumplite, atunci cu potenţial să ajungă aşa, la un centru similar de îngrijire a vârstnicilor. Au urmat controale şi, poate, măcar pentru un timp, lucrurile s-au aşezat pe un făgaş normal. Să îngrijeşti persoane adulte cu dizabilităţi este cumplit de greu, nu neagă nimeni. Este nevoie de o tărie emoţională şi de caracter, de forţă fizică şi de un anumit tip de putere morală de care nu mulţi oameni dispun. Dar nu te obligă nimeni să o faci, iar dacă ai ales această carieră trebuie să înţelegi că este mai mult decât o slujbă.

Mai aproape de noi, la Târgu Bujor, o altă oroare, stopată după zece ani de un poliţist care-şi merită statutul de protector al cetăţeanului, se petrecea, în spatele uşilor închise, într-o familie. Violată succesiv şi abuzată de propriul unchi, o tânără a crescut în tăcere şi într-o ruşine nu doar nemeritată, dar pe care nici la fel de mulţi ani de terapie n-o vor alina, probabil. Tăcerea ei, neînţeleasă de mulţi, este explicată de psihologi. De multe ori, victimele se consideră ele însele vinovate, copile fiind nu pot înţelege importanţa consimţământului şi că doar un adult este capabil să şi-l dea. Mai mult, lipsa oricărei noţiuni de educaţie sexuală le face pe fete şi mai vulnerabile, de multe ori ele nici nu înţeleg ce li se întâmplă, de unde să mai aibă puterea de a riposta, de a se apăra? Cu atât mai mult cu cât, să nu uităm, era vorba despre un membru al familiei, o persoană în care se presupunea că ar fi putut avea încredere, de care nu putea fugi şi nu se putea ascunde.

Sperăm ca justiţia să-şi facă datoria şi măcar să nu mai fie vreodată nevoită să dea ochii cu abuzatorul, un om chipurile religios (spun asta fiindcă nimeni care crede cu adevărat în Dumnezeu nu ar putea vreodată face aşa ceva), membru AUR şi susţinător fervent atât al lui Călin Georgescu, cât şi al actualului candidat la alegerile prezidenţiale, George Simion.