Pisica, macroeconomia şi rahatul

Mi-am exprimat opţiunile proeuropene în nenumărate rânduri, aşa că la alegerile de duminica viitoare este mai mult decât evident ce am să votez. Şi cred că majoritatea românilor au acceaşi opţiune, chiar dacă foarte mulţi, din cauza prestaţiei lamentabile a politicienilor români sau pur şi simplu din comoditate, preferă să nu se mai deplaseze la secţiile de vot.

Drept urmare, nemulţumiţii pătimaşi au ajuns să fie majoritari şi să-şi pună speranţele într-un şmecher ajuns lider de conjunctură, care a proftat de naivitatea unora, cărora chiar îşi permite să le râdă în nas, după ce i-a prostit cu casele alea de 35.000 de euro, care "au fost doar marketing electoral".

Cu toate că individul se face de râs ori de câte ori deschide gura, acest lucru pare să nu conteze în ochii celor ce şi-au pus speranţele în el doar pentru că n-au găsit pe altcineva care să le dea apă la moară cu minciuni şi iluzii deşarte. Partide şi politicieni antisistem am mai avut, însă noul "star" al politicii româneşti a reuşit să acapereze majoritatea segmentului de electorat care-şi doreşte aşa ceva. Pentru oricine vrea să vadă, omul de la galerie numai antisistem nu este, în condiţiile în care s-a înconjurat aproape în totalitate de oameni care au făcut parte din sistem şi au fost eliminaţi, nu din cauză că s-ar fi revoltat în vreun fel, ci pentru că sunt extrem de slabi profesional, iar gargara nu merge multă vreme la apă. Vorba unui consilier BNR despre propunerea "bancară" a partidului care vrea să şi guverneze: "Înţelege macroeconomie mai puţin decât pisica mea!"

Nu mi-e ruşine deloc nici cu "suveranismul" agitat(or)ului, o altă temă populistă speculată extrem de bine, pentru că acesta pur şi simplu îi e total străin. Chiar zilele trecute, prezidenţiabilul şi-a demonstrat "suveranismul" făcându-se preş la uşa Casei Albe şi felicitând administraţia americană pentru că nu-i acceptă pe români în SUA fără vize. Imaturitate politică, i-am putea spune în limbaj diplomatic, deşi este pur şi simplu prostie.

O asemenea gafă n-am mai văzut decât la Victor Ponta, care s-a lăudat că a inundat România ca să salveze Serbia, tâmpenie care l-a costat procente bune. Şi apropo de Ponta, se pare că nici el nu (mai) merge pe mâna câştigătorului primului tur, deşi au alergat până acum pe acelaşi culoar electoral. Iar lista dezicerilor notorii se îngroaşă pe zi ce trece, ultimul înscris fiind premierul maghiar Viktor Orban, care a reuşit să treacă peste limbile pe care bătăuşul de la Valea Uzului i le plasează la fiecare discurs "suveranist".

Şi-aş mai putea spune despre o mulţime de gogomănii, numai că cei 40% nu prea citesc şi nici nu sunt dispuşi să asculte argumente raţionale, urmând parcă vorba bunicului meu: "Când ţi se pune pata pe un rahat, îl aperi de muşte toată viaţa"!

Iar cei care înţeleg cum stă treaba şi pot face diferenţa se complac într-un dolce far niente pentru că nu sunt afectaţi la buzunare. Sper totuşi să se răzgândească în săptămâna care urmează, pentru că altfel o să le bată în curând şi vântul...