Combinatul aşteaptă o decizie, până nu se ofileşte de tot

Combinatul siderurgic a început, miercuri, plata salariilor restante pe luna octombrie şi, conform unor surse din cadrul companiei, toţi angajaţii vor primi în zilele următoare aceşti bani. Problema este, însă, că de-acum încolo, în lipsa unor decizii clare la nivel guvernamental, nu vor mai fi fonduri pentru plata salariilor. Iar de la Palatul Victoria nu se mai aude nimic de o bună bucată de vreme, deşi comitetul interministerial înfiinţat cu mare tam-tam se face că lucrează de peste două luni. Fără niciun rezultat, până în momentul de faţă.

Mai mult, şi vocalul administrator concordatar Remus Borza, care dădea des informaţii despre ceea ce se întâmplă la Liberty şi despre scenariile de salvare a combinatului gălăţean, pare să fi amuţit de la o vreme. Cel mai probabil, tăcerea sa este determinată de faptul că niciuna dintre variantele pe care le-a propus până acum nu a primit acceptul guvernului, care pare să aibă o viziune proprie de restructurare, destul de diferită, chiar dacă în esenţă ambele părţi sunt de acord cu salvarea industriei siderurgice gălăţene.

Nu mai există veşti nici despre mult-lăudatul contract de tolling (închirierea capacităţilor de producţie), prin care s-ar putea relua destul de rapid activitatea şi asigura astfel plata salariilor, deşi discuţii în acest sens există de câteva luni bune.

Ultimele informaţii "scurse" din Liberty spun doar că până pe 10 decembrie trebuie votat un nou plan de re­struc­turare, astfel încât în ianuarie sau februarie 2026 să poată fi organizată licita­ţia pentru vânzarea afacerii de bază. A "răsuflat" şi preţul de pornire, circa 670 milioane de euro, destul de sus faţă de evaluarea minimă a Combinatului, care este de 420 milioane de euro.

Dincolo de toate deficienţele de comunicare şi amânarea unei decizii, e clar că siderurgia gălăţeană este încă destul de atractivă, pentru că s-au înmulţit cei interesaţi să participe la licitaţie. Alături de Umbrărescu, ucraineanul Ahmetov, indianul Jindal şi turcii de KMC, nume care s-au tot vehiculat în ultimele luni, au mai apărut două alternative. Ambele sunt determinate de "frâna" pe care Comisia Europeană a decis să o pună dumpingului de oţel asiatic, iar marii producători din această parte a lumii au nevoie de un "cap de pod" pe continent. Cei doi noi pretendenţi sunt grupul irakian Galiawa (Van) şi chinezii de la Delong, semn clar că "mireasa" gălăţeană încă atrage multe priviri. Numai să fie şi guvernul dispus "să-i dea mâna", până nu se ofileşte!